Dupa primele pagini, am decis ca nu imi place cartea. Cred ca mi s-a parut plictisitor cum scrie. De fapt, am avut impresia ca citesc ceva scris de mine in zilele mele bune, dar apoi am luat o pauza si am continuat cititul si m-am obisnuit cu stilul de scris care pana la urma nici nu poate fi asemanat cu tentativele mele. Cartea a fost adorabila si amuzanta, la fel ca si cele doua personaje, Heaven si Brady. Ei doi sunt vecini si se tachineaza incontinuu (sunt geniale tachinarile lor, daca esti in pana de replici poti sa inveti pe derost toata cartea si nu mai ai probleme (atat de multe)), dar pana la urma ajung sa se imprieteneasca. Si la sfarsit raman impreuna. Asta e foarte dragut si foarte previzibil, dar mi-a placut ca nu raman impreuna decat la sfarsitul cartii. In caz contrar, ar fi fost plictisitor si lucrurile nu s-ar fi potrivit deloc.
A fost prima carte intr-o perioada destul de lunga de timp pe care am incercat sa o citesc cat mai incet, ca sa dureze mai mult. De obicei, ma grabesc pentru ca vreau sa termin cat mai repede. Nu au fost evenimente extraordinare in viata celor doi, doar cele normale de zi cu zi si unele putin mai neobisnuite, iar asta mi-a placut mult. Imi place sa citesc despre viata unor oameni normali (mai mult sau mai putin), despre evenimente aparent nesemnificative, atata timp cat stilul de scris al autorului imi permite sa nu mor de plictiseala. Iar aici, contrar impresiei initiale, nu a fost cazul deloc.
Mi-a placut ca Heaven isi inchipuia ca joaca un rol atunci cand era nevoita sa faca lucruri care nu ii placeau (si nu numai).
Iar Caprice Crane, adica felul in care arata ea m-a surprins initial pentru ca nu mi s-a parut genul de tipa care sa asculte heavy metal si rock si in fine, care e chiar desteapta si foarte amuzanta. Forget about it e a doua carte a ei si a aparut la noi tot in colectia Cocktail.
"Viata nu e asa scurta. Intamplator, viata e cel mai indelungat lucru pe care il ai de facut."
