Zen aici si acum- invataturile lui Shunryu Suzuki

O culegere de dialoguri intre maestrul zen Shunryu Suzuki si invataceii lui, culese de David Chadwick, un elev de-al lui. Suzuki Roshi (Roshi fiind un titlu care s-ar traduce prin "batran invatator venerabil") a fost un preot zen apartinand scolii soto din Japonia si este considerat cel care a adus zen-ul in America. In 1967 a infiintat prima manastire budista pentru occidentali, la Tassajara Springs, California.

Cartea prezinta situatii din viata de zi cu zi cand vorbele sau gesturile lui Suzuki au ramas intiparite in mintile celor care l-au cunoscut. E o lectura usoara, dar care te face sa iti pui multe intrebari si, in cel mai bun caz, pur si simplu sa accepti tacerea ca pe un raspuns, cum sustine zen-ul. Preferatele mele:

"Ar trebui sa facem zazen ca un muribund. El nu are nimic pe care sa se bazeze. Cand ajungi la acest soi de intelegere, nimic nu te mai poate insela."

"Din cand in cand, Suzuki Roshi repeta aceasta idee: "In Sutra Lotusului, Buddha spune sa luminezi un colt- nu intreaga lume. Doar sa vezi limpede unde esti." "

" - Asadar, sunt sau nu calugar? l-a intrebat el pe Suzuki.
- Lucrurile merg pe calea pe care merge mintea, i-a spus Suzuki. Daca crezi ca esti calugar, esti calugar. Daca nu crezi asta, nu esti calugar."

"Intr-o zi, in timpul unei pauze de ceai, un invatacel care sedea langa Suzuki Roshi l-a intrebat:
- Asadar, ce credeti despre noi astia, zarghitii de invatacei zen?
Roshi a zis:
- Cred ca sunteti cu totii iluminati- asta pana ce deschideti gura."

"Intr-o dimineata, in zendo, pe cand sedeam cu totii in zazen, tacuti, Suzuki Roshi a zis:
- Nu miscati. Muriti doar, iar si iar. Nu anticipati. Nimic nu va poate salva acum, pentru ca e ultima voastra clipa. Nici macar iluminarea nu va va ajuta acum, pentru ca nu mai aveti alte clipe. Fara viitor, fiti credinciosi voua insiva- si nu miscati."

"Un invatacel l-a intrebat pe Suzuki Roshi de ce japonezii fac cestile de ceai atat de subtiri si delicate, incat se sparg foarte usor.
- Nu-i vorba ca sunt delicate, a raspuns el, ci tu nu stii sa le manuiesti. Tu trebuie sa te adaptezi la mediu, nu invers."

"- Daca nu esti budist crezi ca exista budisti si nebudisti, dar daca esti budist iti dai seama ca fiecare e budist- pana si gazele."

" Pe cand ii spuneam lui Suzuki Roshi ce dezastru ajunsese viata mea, a inceput sa chicoteasca. M-am trezit ca rad si eu cu el. A urmat o pauza. L-am intrebat ce sa fac.
- Fa zazen, a raspuns, Viata fara zazen e ca atunci cand intorci acul ceasului fara sa potrivesti ora. Merge perfect, dar nu arata ora."

"- Cand mi-ati recomandat un an in acest loc, mi-ati spus ca voi afla o mare bucurie, i-a zis lui Suzuki Roshi un invatacel, pe cand sedeau si sorbeau din ceai in cabana lui Suzuki de la Tassajara. Ca sa aflu acea mare bucurie trebuie mai intai sa-mi pierd dorinta de a trai, nu-i asa, Roshi?
- Da, a spus el, dar fara sa capeti dorinta de a muri."

"- Cand nu exista sine, aveti libertate deplina. Din pricina ideii voastre stupide despre sine, aveti o droaie de probleme."

" Fie ca faci ori nu zazen, ti se va intampla ceva minunat, mi-a spus Suzuki Roshi la dokusan. De fapt, asta i se va intampla intr-o buna zi fiecaruia. Daca va tineti de zazen si de practica, atunci cand aveti aceasta traire minunata ea va continua la nesfarsit. Dar daca nu va cultivati in acest fel ea va trece, ca o traire psihedelica."

"Cand esti ostenit, eul ti-e ostenit."

" Adesea, cand vorbea, Suzuki Roshi privea in jur si intreba:
-Pricepeti?
Imi amintesc ca odata a adaugat:
- Daca socotiti ca da, nu pricepeti!"

"Cu putin inainte de moartea lui Suzuki Roshi, m-am dus in odaia lui. Era in pat, foarte slabit, cu pielea pamantie. S-a inclinat, si m-am inclinat si eu. Apoi s-a uitat drept in ochii mei si a zis, cu o voce nu prea puternica, dar ferma:
- Sa nu suferi pentru mine. Nu-ti face griji. Stiu cine sunt."

Dictionar:
zazen: meditatie zen, meditatie in pozitia sezand
zendo: sala in care se practica zazen
dokusan: o convorbire particulara oficiala cu un invatator, termen din zen-ul soto

Greata- Jean-Paul Sartre

"Intr-o vreme- chiar mult dupa ce m-a parasit- m-am gandit la Anny. Acum nu ma mai gandesc la nimeni; nici nu ma obosesc sa caut cuvinte. Totul curge in mine, mai mult sau mai putin repede, nu opresc nimic, las sa treaca. Mai tot timpul, pentru ca nu se leaga de cuvinte, gandurile mele raman cetoase. Deseneaza forme vagi si placute, se destrama: le uit numaidecat."

"... incep sa cred ca nu se poate dovedi niciodata nimic."

"Ora trei. La ora trei e intotdeauna prea tarziu sau prea devreme pentru orice ai avea de gand sa faci. E un moment ciudat al dupa-amiezii. Astazi e de nesuportat."

"Nu pricep nimic din aceasta fata. Ale altora au un sens. A mea nu. Nici nu pot afirma daca e frumoasa sau urata. Cred ca-i urata, fiindca asa mi s-a spus. Dar nu ma supara. Chiar ma mir ca i se pot atribui calitati de felul acesta, ca si cum ai putea numi frumos sau urat un bulgare de pamant sau un bloc de piatra."

"Poate ca e cu neputinta sa-ti intelegi propriul chip. Ori poate din cauza ca sunt un om singur? Oamenii care traiesc in societate s-au deprins sa se vada in oglinzi asa cum ii vad prietenii lor. Eu n-am prieteni: oare de aceea mi-e carnea atat de desarta? S-ar spune- da, s-ar spune natura fara oameni."

"Aventurile sunt in carti. Fireste, tot ce se povesteste in carti se poate intampla in realitate, dar nu in acelasi fel. Iar eu tocmai la acest fel de a se intampla tineam mult."

"Si simtim ca eroul a trait toate amanuntele acelei nopti ca pe niste prevestiri, ca pe niste promisiuni, ba chiar ca le-a trait numai pe cele care erau promisiuni, orb si surd la tot ce nu vestea aventura. Uitam ca viitorul nu e inca acolo; tipul se plimba intr-o noapte fara prevestiri, care ii oferea de-a valma comorile ei monotone, iar el nu le intelegea.

Am vrut ca momentele vietii mele sa se urmeze si sa se ordoneze ca acelea ale unei vieti pe care ti-o amintesti. Poti la fel de bine sa incerci sa prinzi timpul de coada."

"Cat timp ne-am iubit, n-am permis nici celei mai mici clipe, celei mai usoare dureri, sa se desprinda de noi si sa ramana in urma. Sunetele, mirosurile, nuantele luminii, chiar si gandurile pe care nu ni le spusesem, luam totul cu noi si totul ramanea viu: nu incetam sa ne bucuram si sa suferim la prezent. [...]Trei ani prezenti necontenit. De aceea ne-am despartit: nu mai aveam putere sa suportam aceasta povara."

"E singur ca si mine, dar mai adancit in singuratate. Probabil ca-si asteapta Greata sau ceva de soiul asta. Deci acum exista oameni care ma recunosc, care isi spun dupa ce m-au privit atent: "E de-ai nostri". Ei si? Ce vrea de la mine? Ar trebui sa stie ca nu putem face nimic unul pentru altul."

"Suna cinci si jumatate. Ma ridic, camasa rece mi se lipeste de carne. Ies. De ce? Ei bine, pentru ca n-am niciun motiv sa n-o fac. Chiar daca raman, chiar daca ma ghemuiesc in tacere intr-un colt, n-am sa uit de mine. Voi fi acolo, voi apasa podeaua. Sunt."

"Eu n-am necazuri, am bani ca un rentier, n-am sef, nici nevasta, nici copii; exist, asta-i tot. Si acest necaz e atat de vag, atat de metafizic, incat mi-e rusine."

"Se simt bine, privesc increzatori peretii galbeni, oamenii gasesc ca lumea e buna asa cum e, intocmai asa cum e, si fiecare din ei, deocamdata, gaseste sensul vietii in viata celuilalt. In curand amandoi nu vor fi decat o singura viata, o viata inceata si calduta, care nu va mai avea sens deloc- dar ei nu-si vor da seama de asta."

"As vrea sa ma opresc, dar nu pot: rad cu lacrimi.

-Sunteti vesel, domnule, imi spune Autodidactul cu un aer circumspect.

- Fiindca ma gandesc, ii raspund razand, ca stam aici, toti cati suntem, mancam si bem ca sa ne conservam pretioasa noastra existenta si nu exista nicio ratiune, dar absolut nicio ratiune pentru a trai."

"Un cerc nu e absurd, se explica foarte bine prin rotatia unui segment de dreapta in jurul uneia dintre extremitatile sale. Dar cercul nu exista. Aceasta radacina, dimpotriva, exista in masura in care n-o puteam explica."

"Vreau sa spun ca, prin definitie, existenta nu e necesitate. A exista, inseamna pur si simplu a fi acolo; existentii apar, se lasa intalniti, dar nu pot fi niciodata dedusi. Cred ca sunt oameni care au inteles asta. Numai ca au incercat sa treaca peste aceasta contingenta inventand o fiinta necesara, care-si este propria cauza. Or, nicio fiinta necesara nu poate explica existenta: contingenta nu e o inchipuire, o aparenta care poate fi risipita; e absolutul, deci gratuitatea perfecta. Totul e gratuit, aceasta gradina, acest oras si eu insumi."

"Da, intr-adevar, credeam ca exista "Ura", ca ea venea asupra oamenilor, si-i ridica asupra lor insisi. Bineinteles, nu-s decat eu, eu care urasc, eu care iubesc. Si eu sunt mereu la fel, o pasta care se intinde, se intinde... totul seamana intr-atat, incat te intrebi cum de au avut oamenii ideea sa inventeze nume, sa faca deosebiri."

"Gandeste ca mine. Mi se pare ca n-am parasit-o niciodata."

"Sunt singur pe strada alba, marginita de gradini. Singur si liber. Dar aceasta libertate seamana intrucatva cu moartea."

"Eu vad natura, o vad... Stiu ca supunerea ei nu-i decat lene, stiu ca n-are legi: ceea ce li se pare a fi constanta ei... Ea n-are decat obiceiuri pe care maine si le poate schimba."

"Stiu foarte bine ca nu vreau sa fac nimic: sa faci ceva inseamna sa creezi existenta- si existenta e si asa destula."

"Si eu am vrut sa fiu. Nici n-am vrut altceva; asta-i esenta vietii mele; in adancul tuturor acestor incercari aparent fara legatura intre ele, regasesc aceeasi dorinta: sa alung existenta din mine, sa golesc clipele de grasimea lor, sa le storc, sa le usuc, sa ma purific, sa devin dur, pentru a scoate in fine sunetul net si precis al unei note de saxofon. S-ar putea face un apolog: era odata un biet ins care gresise lumea."

Mitul lui Sisif- Albert Camus (I)

"Nu exista decat o problema filozofica cu adevarat importanta: sinuciderea. A hotari daca viata merita sau nu sa fie traita inseamna a raspunde la problema fundamentala a filozofiei."

"A te omori inseamna, intr-un sens, si ca in melodrama, a marturisi. A marturisi ca esti depasit de viata sau ca nu o intelegi."

"Continuam sa facem gesturile pe care ni le comanda existenta, pentru multe motive, dintre care primul e obisnuinta. A muri din propria vointa presupune a fi recunoscut, fie si numai instinctiv, caracterul derizoriu al acestei obisnuinte, absenta oricarei ratiuni profunde de a trai, caracterul nesabuit al zbuciumului cotidian."

"Se citeaza adesea, in deradere, numele lui Schopenhauer, care facea elogiul sinuciderii in fata unei mese imbelsugate. Nu-i nimic de ras in asta. Modul acesta de a nu lua tragicul in serios nu-i chiar atat de grav, dar el il defineste pana la urma pe om."

"Oboseala se afla la capatul faptelor unei vieti masinale, dar ea inaugureaza in acelasi timp miscarea constiintei. Ea o trezeste si provoaca urmarea. Urmarea, adica intoarcerea inconstienta in lant sau trezirea definitiva. Dupa trezire vine, cu timpul, consecinta ei: sinuciderea sau vindecarea."

"Ostilitatea primitiva a lumii urca spre noi prin milenii. Timp de o clipa nu o mai intelegem, pentru ca timp de o secole n-am inteles decat figurile si desenele in care o inscrisesem, pentru ca de acum inainte nu mai avem puterea sa uzam de acest artificiu. Lumea ne scapa pentru ca redevine ea insasi. Decorurile mascate de obisnuinta redevin ceea ce sunt. Se indeparteaza de noi."

"Daca omul ar sti ca si universul poate sa iubeasca si sa sufere, ar fi impacat. Daca gandirea ar descoperi in oglinzile schimbatoare ale fenomenelor relatii eterne care sa le poata rezuma si care sa se rezume pe ele insele intr-un principiu unic, am putea vorbi de o fericire a spiritului in fata careia mitul preafericitilor n-ar fi decat o plasmuire ridicola. Aceasta nostalgie dupa unitate, aceasta sete de absolut ilustreaza miscarea esentiala a dramei umane."

"Daca ar fi sa se scrie singura istorie semnificativa a gandirii omenesti, ar trebui alcatuita aceea a pocaintelor ei succesive si a neputintei ei."

"Imi pot pune inima la incercare si aflu ca exista. Lumea aceasta o pot atinge si aflu, de asemenea, ca exista. Aici se opreste stiinta mea, tot restul e constructie."

"In psihologie, ca si in logica, exista adevaruri, dar nu adevarul."

"Totul este astfel ordonat incat sa poata lua nastere acea pace otravita pe care o da nepasarea, somnul inimii sau renuntarile mortale."

"Spuneam ca lumea e absurda, dar ma grabeam. Tot ceea ce se poate spune este ca lumea nu-i in ea insasi rationala. Absurda insa este confruntarea dintre acest irational si aceasta nemarginita dorinta de claritate a carei chemare rasuna in strafundurile omului."

"Cel care traieste sub acest cer de plumb nu are de ales decat intre a fugi sau a ramane. Vreau sa stiu cum se fuge de aici sau de ce se ramane."

"Pe planul inteligentei, absurdul nu este in om (daca o astfel de metafora ar putea avea vreun sens), nici in lume, ci in prezenta lor comuna. Pentru moment, el e singura legatura care-i uneste."

"Unicul dat este pentru mine absurdul. Problema este de a sti cum se poate iesi din el si daca sinuciderea se deduce in chip necesar din aceast absurd. [...] Ducand pana la capat aceasta logica absurda, trebuie sa admit ca lupta aceasta presupune absenta totala de speranta (ceea ce nu are nicio legatura cu disperarea), refuzul continuu (care nu trebuie confundat cu renuntarea) si insatisfactia constienta (ce nu poate fi asimilata nelinistii juvenile). [...] Absurdul nu are sens decat in masura in care nu consimti la el."

"Din clipa in care notiunea de absurd se transforma intr-o trambulina pentru eternitate, ea nu mai are niciun raport cu luciditatea umana. Absurdul nu mai este acea evidenta pe care omul o constata fara sa consimta la ea. Lupta este eludata. Omul asimileaza absurdul si, in aceasta comuniune, ii nimiceste acel caracter esential care este opozitie, sfasiere si divort."

"Absurdul, care este starea metafizica a omului constient, nu duce la Dumnezeu."

"A cauta ceea ce e adevarat nu inseamna a cauta ceea ce ai dori sa gasesti. Daca, pentru a scapa de intrebarea inspaimantata: "Ce-i oare viata?", trebuie, la fel ca magarul, sa te hranesti cu trandafirii iluziei, spiritul absurd, decat sa se resemneze la minciuna, prefera sa adopte fara sa ezite raspunsul lui Kierkegaard: "disperare". La urma urmei, un suflet hotarat o va scoate la capat chiar si asa."

"Tema irationalului, asa cum este ea conceputa de existentialisti, este aceea a ratiunii care se intuneca si se elibereaza negandu-se. Absurdul, in schimb, e ratiunea lucida care-si constata limitele."

"Pana acum, important era sa stim daca viata, pentru a fi traita, trebuie sa aiba un sens. Acum, dimpotriva, apare limpede ca ea va fi cu atat mai bine traita, cu cat nu va avea nici un sens."

"Contrariul sinucigasului este condamnatul la moarte."

"Nu exista spectacol mai frumos decat cel al inteligentei in lupta cu o realitate care o depaseste. Spectacolul orgoliului uman este inegalabil. Toate incercarile de a-l deprecia raman zadarnice. Aceasta disciplina pe care spiritul si-o dicteaza siesi, aceasta vointa pe care singur si-a faurit-o, aceasta confruntare are in ea ceva puternic si ciudat. A saraci o realitate a carei inumanitate face maretia omului inseamna a-l saraci si pe aceasta. Inteleg atunci de ce doctrinele care-mi explica totul, in acelasi timp ma slabesc. Ele ma descarca de povara propriei vieti, pe care totusi trebuie s-o port singur."

Doamna in rosu pe fundal cenusiu- Miguel Delibes

"Ea radea. "Daca faci din schiopatat o problema mentala, ai sa ajungi sa-ti rupi si celalalt picior.""

"Lumea vrea sa-l dispretuiasca, dar nu poate; e prea important."

"Cand cineva de neinlocuit te paraseste, te uiti inauntrul tau si nu afli altceva decat banalitate, fiindca noi, cei in viata, in comparatie cu cei morti, suntem ingrozitor de banali."

"De ani de zile nu mai dorm; imi pierd doar cunostinta."

"In primele luni de casnicie, ori de cate ori ne certam, isi lega un fir de ata la degetul mic ca sa nu uite ca eram certati. Apoi uita de el; ajunsese sa uite chiar si motivul pentru care si-l legase."

"Femeile ca Ana n-au dreptul sa imbatraneasca." [...] "Daca moartea este inevitabila, nu este oare mai bine asa?"

Zbor deasupra unui cuib de cuci- Ken Kesey

"Capul lui are doua crestaturi mari, acolo unde cel care-o asistase pe mama lui la nastere ii ciupise teasta incercand sa-l traga afara. Pete aruncase mai intai o privire afara, zarind toate sculele din sala de nastere, care-l asteptau, si a priceput cam in ce lume urma sa se nasca, asa ca s-a apucat zdravan de tot ce-i era la indemana acolo inauntru sa scape de nastere."

"- Intelegeti, eu n-am ce sa mai fac, ce sa mai fac- nu-ntelegeti. M-am nascut mort. Nu ca voi. Voi nu va nascurati morti."

"...iar dac-as fi atat de natang sa le povestesc cuiva, mi-ar zice: "Tampitule, n-a fost decat un cosmar; nu exista lucruri asa de smintite ca o hala uriasa a masinilor in pantecul unui stavilar unde oamenii sunt ciopartiti de lucratori-roboti."

Dar daca nu exista, cum poate omul sa le vada?"

"Poate ca nu pricepea de ce nu eram in stare sa radem, dar stia prea bine ca nimeni nu-i cu adevarat tare pana ce n-ajunge sa vada si latura hazlie a lucrurilor."

Iubita mea, Sputnik- Haruki Murakami

"La urma urmei, Pamantul nu se invarte cu atata truda in jurul Soarelui numai pentru a-i face pe oameni sa zambeasca fericiti."

"- E usor de zis cand e vorba de altcineva, a replicat Sumire. Tu n-ai fumat in viata ta o tigara.

- Daca n-am putea vorbi despre altii, am trai intr-o lume foarte sumbra, nu crezi?"

"Nu sunt decat una dintre fetele cu minte putina de care lumea se impiedica la tot pasul si nu fac decat sa umblu cu incapatanare dupa niste vise care n-au sa devina niciodata realitate."

"Orice motiv care explica totul cu atata usurinta e de fapt o capcana. Vorbesc din experienta. Cineva spunea o data ca daca exista un lucru care poate fi explicat intr-o singura carte, atunci nu merita explicat."

"Ca sa pot merge in aceeasi directie cu Miu, trebuie sa fiu mai usoara. Chiar si actul fundamental al gandirii este acum o povara pentru mine. Cred ca asa se explica lucrurile."

"[...] oamenii trebuie sa aleaga o strategie potrivita atunci cand incearca sa impace lucrurile pe care (cred ca) le stiu cu cele pe care nu le stiu. Aceasta strategie este- da, ati ghicit- ganditul. [...] Ce-ar trebui sa faca oamenii ca sa evite coliziunea, dar fara sa gandeasca? [...] C'est simple: oamenii trebuie sa viseze."

"Se spune ca a introduce intr-un roman vise (fie ele reale sau nascocite) este o incercare periculoasa si ca putini sunt acei romancieri de geniu care reusesc sa reconstruiasca irationalitatea viselor prin rationalitatea cuvintelor."

"Am inchis ochii si mi-am incordat auzul, gandindu-ma la urmasii satelitului Sputnik, ce strabat si acum spatiul, legati de Pamant numai prin gravitatie. Suflete singuratice intr-o inchisoare de metal, se intalnesc in bezna infinita a spatiului, trec unul pe langa celalalt si se despart pentru totdeauna, fara vorbe, fara promisiuni."

con-test

Yeeey, another World of Books giveaway. E primul giveaway la care particip si vreau Vagabonzii Dharma de Jack Kerouac. Cartea mi-a fost recomandata acum ceva timp si de atunci Jack Kerouac a inceput sa apara prin diverse locuri cum ar fi dashboard-ul tumblr-ului meu sau in alte carti pe care le citesc, deci trebuie sa vad ce e cu el. Cred ca o sa cumpar cartea, candva, dar castigatul ei ar fi muuult mai rezonabil.

Nirvana- Tehnici de meditatie

Am imprumutat-o de la biblioteca pentru ca eram in cautare de carti despre budism, iar ea parea potrivita. Nu e un ghid practic, cum ar putea suna, ci pur si simplu informatie; tehnicile de meditatie nu pot fi practicate cum trebuie singur, oricum, si asta e ceea ce spune si cartea. O sa scriu aici cateva lucruri de baza despre ce am aflat. Ca sa nu uit.

"Am inteles samsara si nirvana ca fiind stari dependente si relative si ca Universala Cauza este Mintea, care este distincta de ideile de Interes si Partialitate. Aceasta cauza universala, directionata pe calea egoismului, duce in samsara; pe cand daca este directionata pe calea altruismului, duce in Nirvana. Am fost perfect convins ca sursa reala atat pentru samsara cat si pentru nirvana este Vacuitatea."

Milarepa

"Obisnuinta de a nu avea dorinte si atasamente este necesara daca vrei sa fii liber de piedici."

"Trebuie stiut ca toate fenomenele vizibile fiind iluzorii, sunt ireale."

"Trebuie stiut ca efectul actiunilor trecute, de unde vine toata suferinta, este inevitabil."

"Trebuie stiut ca durerea, fiind un mojloc de a te convinge de necesitatea unei vieti daruite Invataturii, este un guru."

"Pentru o inteligenta obisnuita, cel mai bun sfat este de a privi toate lucrurile ca vazute in vis sau produse prin magia Invatatorului."

Calea Suprema a Discipolului, Dvagpo-Lharje

Buddha (Siddharta Gautama) s-a nascut in 563 i.Hr. intr-o regiune din Nepalul de astazi.

Dupa ce a atins Iluminarea (Nirvana), si-a explicat doctrina prin cele patru nobile adevaruri:

1. Toata lumea sufera, ca urmare a contactului cu oricare dintre cele cinci Skandha (componente ale eului: forma, senzatiile/perceptiile, conceptiile/notiunile,tendintele mentalului/creatiile imaginatiei, constiinta).

2.Originea raului (a suferintei) este dorinta insotita de placere si de activitate.

3. Incetarea raului se poate realiza prin incetarea totala a dorintei.

4. Calea nobila duce la incetarea dorintei: vedere, vorbire, actiune, mod de viata, efort, vointa, atentie, meditatie corect/a.

In budism, Iluminarea inseamna realizarea vacuitatii eului care, la fel ca intreaga lume inconjuratoare, este o iluzie. Idealul budismului este iesirea din sirul de reincarnari (Samsara) si intrarea in inexistenta, in eternitate (Nirvana).

De-a lungul timpului, au existat mai multe cai pentru atingerea acestei stari. Cartea prezinta patru dintre ele: Hinayana (Calea cea mica), Mahayana (Calea cea mare), Vajrayana (Calea de diamant) si budismul Zen (Ch'an).

1. Hinayana este calea prin care se urmareste propria desavarsire, atingerea iluminarii in scopuri strict personale.

2. Mahayana se bazeaza pe doua idei: cea de Bodhisattva, care reprezinta idealul de altruism si sustine Nirvana ca salvare pentru toti oamenii, nu doar pentru sine (Bodhisattva se numesc si cei cale aleg aceasta cale si care se dedica iluminarii celorlalti) si vacuitatea fenomenelor.

3. Vajrayana, unde se presupune ca suntem mai strans legati de corpul nostru decat in secolele trecute si, deci, ca efortul pe care trebuie sa il facem pentru a ne detasa de lucruri este si el mai mare. Calea se bazeaza pe tantrism.

4. Budismul Zen implica descoperirea puritatii fundamentale a propriului spirit prin iluminare spontana care difera de la persoana la persoana si nu printr-o invatatura si prin tehnici exacte.

"Puritatea altor invataturi este impuritate pentru tine. In realitate, nu recunoaste nici un lucru ca pur sau impur."

Cele o suta douasprezece cai ale meditatiei, C.M. Chen

Exemplu de iluminare:

- Care este metoda Eliberarii? intreba Tao-hsin.
- Dar cine te inlantuie? intreba Seng-ts'an.
- Nimeni nu ma inlantuie.
- Atunci de ce cauti Eliberarea?
In acest moment, Tao-hsin se trezi.

Zidul- Jean-Paul Sartre

"[...] luam totul in serios, ca si cand as fi fost nemuritor."

"In starea in care ma aflam, daca cineva ar fi venit sa ma anunte ca ma pot intoarce acasa linistit, ca scapasem cu viata, chestia asta m-ar fi lasat rece: sa astepti cateva ore sau cativa ani e totuna cand ai pierdut iluzia ca esti etern."

"Dar nu pentru asta acceptam sa mor in locul lui; viata lui nu avea mai multa importanta decat a mea; nicio viata nu avea importanta. Un om va fi proptit de un zid si se va trage in el pana ce va crapa: ca e vorba despre mine sau despre Gris, sau despre altul e totuna."

"[...] eram o fiinta care apartinea aceleiasi specii ca si revolverele, explozivele, bombele. Si eu, intr-o zi, la capatul intunecatei mele vieti, voi exploda si voi lumina pamantul, flacara violenta si scurta, ca o strafulgerare de magneziu."

"Si cand te gandesti ca asta e viata, ca pentru asta ne imbracam si ne spalam, si ne facem frumoase, si toate romanele despre asta se scriu, si la asta se tot gandeste omul, si pana la urma uite ce iese, te duci intr-o camera cu un tip care mai-mai sa te striveasca si care pana la urma te manjeste pe burta."

"Pe cand se uita insa la argintarie, se gandea ca se uita la argintarie, iar in spatele privirii sale palpita o usoara ceata vie. [...] I se parea ca e un norisor capricios si instabil, mereu acelasi, si totusi mereu altul, cu niste margini care se tot topeau in aer. "Ma intreb de ce oi fi existand?" "

Cartea nelinistirii- Fernando Pessoa (I)

M-am nascut intr-o vreme cand mai toti tinerii isi pierdusera credinta in Dumnezeu, din acelasi motiv din care parintii lor o avusesera- fara sa stie de ce.

###

Nicicand nu ajungem sa ne desavarsim.

Suntem doua abisuri- o fantana contempland cerul.

###

Ce ar putea fi interesant sau util de povestit? Ceea ce ni s-a intamplat, fie ca li s-a intamplat tuturor, fie ca ni s-a intamplat numai noua; in primul caz nu-i nicio noutate, in cel de-al doilea nu-i nimic de inteles.

###

Prin ceea ce scriu eu, si admit ca e de proasta calitate, poate ca reusesc uneori sa le distrag atentia de la ceva si mai rau anumitor persoane triste sau nefericite. Nu stiu daca mi-e suficient sau nu, important e ca serveste la ceva, si asa-i toata viata.

###

E o plictiseala ce contine in sine anticiparea unei si mai profunde plictiseli; un fel de a te simti rau inca de astazi fiindca maine te vei simti rau din pricina raului avut azi.

###

Imi smulg de la gat o mana care ma sufoca. Si imi dau seama atunci ca tocmai mana mea, cea care smulgea de la gat mana ce ma sufoca, imi aruncase deja un lat in jurul gatului cu acelasi gest cu care ma elibera.

###

A ma iubi inseamna a avea mila de mine.

###

Dumnezeu e faptul ca noi existam si de asemenea ca acest lucru nu inseamna totul.

###

Singurul mod in care ne putem pune de acord cu viata este sa fim in dezacord cu noi insine. Absurdul e divinul.

###

Imi vin in aceasta clipa atatea idei fundamentale, atatea lucruri cu adevarat metafizice care se cer exprimate, incat brusc ma cuprinde o sfarseala; si ma hotarasc sa nu mai scriu, sa nu mai gandesc, dar sa las dorinta febrila de a rosti sa-mi aduca somnul, in timp ce eu, cu ochii inchisi, as continua sa mangai- cum iti plimbi mana pe spinarea unei pisici- toate lucrurile pe care as fi putut sa le spun.

###

Totul dormea de parca universul ar fi fost o greseala.

###

A-ti gasi personalitatea in faptul de a o pierde- chiar si credinta confirma acest inteles al destinului.

###

[...] ma intreb pe mine insumi cum se intampla ca imi supravietuiesc, cum de indraznesc sa am lasitatea de a vietui aici, printre toti acesti oameni carora ma straduiesc sa le seman, dornic sa ajung sa fiu realmente din aceeasi substanta cu mizeriile iluzorii din care sunt ei alcatuiti?

###

A nu sti de tine inseamna a trai. A nu sti mare lucru despre tine insuti inseamna a gandi. A afla ceva despre tine, subit [...] aceasta strafulgerare subita arde totul, consuma totul. Ne lasa goi si goliti chiar si de noi insine.

###

Moartea, spun eu, nu seamana cu somnul, caci in somn esti viu si adormit; si ma intreb cum de putem compara moartea cu orice altceva, neavand nici experienta mortii, nici pe cea a unui lucru cu care ea ar putea fi comparata.

###

Mie, cand vad un mort, moartea imi apare ca o plecare. Un cadavru imi da impresia unui costum de care te debarasezi. Cineva a plecat fara sa simta nevoia sa ia cu el singurul costum pe care-l imbraca.

###

[...] acea noblete a individualismului care consta in a nu cere nimic, niciodata, de la viata.

###

Ca sa pot sa inteleg, m-am distrus. A intelege inseamna a uita sa mai iubesti. Nu cunosc nimic mai fals si mai semnificativ in acelasi timp decat spusa lui Leonardo da Vinci cum ca nu poti iubi sau uri un lucru decat dupa ce l-ai inteles.

###

Artificialitatea e un mod de a te bucura de cele naturale. Toata placerea resimtita in fata acestor vaste campii vine din faptul ca eu nu locuiesc aici. Nu poate simti libertatea cineva care n-a trait niciodata constrans.

###

Este omeneste sa ne dorim cele necesare, dupa cum omeneste este, de asemenea, sa ne dorim ceva la care ravnim chiar daca nu este necesar. Insa este maladiv sa doresti cu aceeasi intensitate ceea ce este necesar si ceea ce este doar dezirabil, si sa suferi din pricina imperfectiunii tale cum ai suferi ca nu ai o bucata de paine. Raul romantic acesta este: sa vrei luna de pe cer ca si cum ar exista un mijloc s-o obtii.

###

Duc cu mine constiinta infrangerii ca pe un steag al victoriei.

###

[...] tot ca mine, cu totii au viitorul in urma lor.

###

Sa nu uitam niciodata sa-i detestam pe cei care se bucura, tocmai fiindca se bucura, sa-i dispretuim pe cei veseli, fiindca noi nu stim sa fim, noi, veseli ca ei... Acest fals vis si aceasta ura mediocra nu sunt decat piedestalul grosolan si intinat cu pamantul pe care a fost asezat, pe care se inalta, unica si tafnoasa, statuia Plictisului nostru, figura sumbra al carei chip e nimbat, in secret, de un suras impenetrabil.

Fericiti cei care nu-si incredinteaza viata nimanui.

###

Suntem ceva ce se petrece in antractul unui spectacol; uneori, prin anumite usi, reusim si zarim franturi din el, care s-ar putea sa faca parte doar din decor. Lumea toata e confuza, ca niste voci auzite in noapte.

###

Ceea ce e perfect nu se manifesta. Sfantul plange, si este uman. Dumnezeu tace. Iata de ce il putem iubi pe sfant, dar nu-l putem iubi pe Dumnezeu.

###

A fi constient de inconstienta vietii este cel mai vechi impozit pus pe inteligenta.

###

Pentru omul obisnuit, a simti inseamna a trai, iar a gandi este a sti sa traiesti. Pentru mine, a gandi este a trai, iar a simti este numai un aliment pentru a gandi.

###

Cu cat cineva difera mai mult de mine, cu atat el mi se pare mai real, fiindca depinde in mai mica masura de subiectivitatea mea.

###

Intelept cu adevarat e cel care are in muschii lui posibilitatea sa ajunga pe inaltimi, iar in sistemul lui de cunoastere refuzul de a urca.

###

Intre viata si mine se afla un geam subtire. Cu cat mai limpede vad si inteleg viata, cu atat mai putin o pot atinge.

###

[...] a te ocupa de umanitate e foarte, foarte futil- o arheologie a prezentului.

###

Totdeauna metafizica mi s-a parut o forma prelungita a nebuniei latente. Daca am cunoaste adevarul, l-am vedea; tot restul inseamna doar inflorituri sau sistem. Iar daca am reflecta, ar fi suficient sa constatam caracterul de neinteles al universului; caci a dori sa-l intelegi iseamna sa fii mai putin decat oamenii, intrucat a fi om inseamna sa stii ca universul nu poate fi inteles.

###

Singura atitudine demna de un om superior este sa persiste cu tenacitate intr-o activitate pe care o stie inutila, sa respecte o disciplina pe care o stie sterila si sa foloseasca norme de gandire filozofica si metafizica despre care simte ca n-au nicio importanta.

###

Orice punct de vedere este varful unei piramide rasturnate, a carei baza ramane nedefinita.

###

Cate lucruri ne sunt sgerate de muzica, desi noi stim prea bine ca n-au cum sa existe! Cat de multe lucruri nu sunt evocate de noapte, iar noi plangem, dar ele n-au existat niciodata!

###

Nu mi-e dor nici macar de senzatiile din momentele care s-au dus: ceea ce simti are nevoie de clipa prezenta; odata trecuta, intorci pagina si povestea continua, dar nu si textul.

###

De fapt, nu posedam nimic mai mult decat propriile noastre senzatii; deci pe aceste senzatii, si nu pe ceea ce percep ele trebuie sa ne intemeiem relitatea vietii noastre.

###

Cand suntem tineri suntem doi: exista in noi coexistenta propriei noastre inteligente, care poate fi mare, si tampenia lipsei noastre de experienta, care alcatuieste o a doua inteligenta inferioara. Numai cand ajungem la alta varsta se produce in noi unificarea.

###

Invingatorii isi pierd aproape toate calitatile de a se lasa coplesiti de prezentul care-i manase in lupta ce le-a adus victoria. Devin satisfacuti, iar satisfacut nu poate fi decat cel care se resemneaza, cel care nu are o mentalitate de invingator. Invinge numai cel care nu castiga. E puternic numai cel care se descurajeaza in permanenta.

###

Am vazut intotdeauna clar coexistenta mea cu lumea. Insa n-am simtit niciodata prea clar nevoia de a coexista cu ea; iata de ce nu am fost niciodata o fiinta normala.

###

Imi lipseste ceva ce nu-mi doresc si sufar din pricina ca asa ceva nu constituie realmente o suferinta.

###

[...] iubirea romantica e o cale ce duce spre deceptie, cu exceptia cazurilor cand deceptia, acceptata de la bun inceput, hotaraste sa modifice in mod constant idealul si sa teasa la fel de constant, in atelierele sufletului, noi costume care ii permit sa innoiasca tot timpul infatisarea persoanei pe care ea o imbraca.

###

Viata ii dauneaza exprimarii vietii. Daca as trai o mare iubire n-as putea s-o povestesc niciodata.

###

Vreau sa fiu o opera de arta, cel putin in suflet, daca trupeste mi-e deja imposibil.

###

A alege intre diferite moduri de inactiune a fost intotdeauna pentru mine o preocupare si un scrupul al vietii mele.

###

Iar pentru miscare imi lipseste ceva situat intre suflet si trup; mi se refuza nu gesturile, ci dorinta de a le face.

###

Se intampla ca banalitatea e un fel de inteligenta, iar realitatea, mai cu seama atunci cand e stupida si aspra, e un complement natural al sufletului.

###

E o oboseala care ar vrea nu sa inceteze sa existe- ceea ce poate sau nu poate sa devina posibil-, ci este vorba de o oboseala mult mai oribila si profunda: sa reusesti sa incetezi chiar de a fi fost existat, ceea ce nu e deloc posibil.

Asa grait-a Zarathustra- Friedrich Nietzsche

"Doar omul a dat valoare lucrurilor, spre-a se sustine- el a dat lucrurilor noima lor, o noima omeneasca! De-aceea i se spune "om", adica cel care pretuieste."

"Au existat pana acum o mie de scopuri, caci au existat o mie de popoare. Doar lantul pe cele-o mie de capete lipseste, lipseste inca un singur scop. Umanitatea n-are inca scop.

Dar spuneti-mi, voi, frati ai mei: daca umanitatii ii lipseste scopul, nu-nseamna oare ca ea insasi nu exista inca?"

"Tu i-ai silit pe multi sa-si schimbe parerea despre tine; iar ei iti reproseaza cu asprime-aceasta. Tu te-ai apropiat de ei, dar ti-ai continuat cararea: ei n-or sa-ti ierte aceasta niciodata."

"[despre Iisus] O, credeti-ma, frati ai mei, el a murit prea devreme: el insusi si-ar fi renegat invatatura, de-ar fi ajuns la varsta mea! Era destul de nobil ca sa si-o renege!"

"Voi inainte de-a va fi cautat pe voi, m-ati gasit pe mine. Asa fac credinciosii toti; iata de ce conteaza-atata de putin orice credinta."

"Dumnezeu este o presupunere, insa eu vreau ca presupunerile voastre sa nu intreaca vointa voastra creatoare.

Oare-ati putea voi sa creati un Dumnezeu?- Atunci sa nu-mi vorbiti de niciun Dumnezeu! Dar Supraomul il puteti crea.

Poate ca nu voi insiva, o, frati ai mei! Dar ati putea sa deveniti stramosi ai Supraomului: si-ar fi cea mai inalta creatie a voastra!"

"Daca prietenul iti face rau, sa-i spui: "Iti iert tot raul ce mi l-ai facut; dar raul ce ti l-ai facut chiar tie- cum as putea pe acesta sa ti-l iert!

Asa vorbeste orice iubire mare: ea depaseste chiar si mila si iertare."

"Vai tuturora celor ce iubesc, care nu izbutesc sa se ridice deasupra milei lor!

Asa-mi graia odata diavolul: "Si Dumnezeu isi are infernul sau: este iubirea lui fata de oameni."

"Inima-nfierbantata si cap rece: acolo unde-acestea doua se-ntalnesc, se isca-un vant vijelios, "Mantuitorul"."

"Nu sunteti vulturi: de-aceea n-ati gustat nici fericirea iscata de teroarea spiritului. Iar cine nu e pasare- acela sa nu-si faca cuib deasupra abisurilor."

"De spectatori are nevoie spiritul poetului: chiar daca-acestia nu sunt decat bivoli!"

"Pamantul are o piele; iar pielea-aceasta are boli. Una din ele, de exemplu, se numeste: "om"."

"Eu vad si am vazut lucruri mai rele si unele atat de-ngrozitoare, ca nici nu-mi vine sa le povestesc pe unele, pe celelalte insa nu pot sa le tac; de pilda, oameni, carora le lipseste totul, iar din ceva au mult prea mult; oameni, ce nu sunt altceva decat un mare ochi, o gura mare, sau un pantec mare, sau altceva enorm- eu ii numesc infirmi de-a-ndoaselea."

"Prezentul si trecutul omenirii- vai, dragi prieteni, imi este mie cel mai greu de suportat; si n-as putea sa mai traiesc, daca n-as fi-n acelasi timp si un vizionar a tot ce va sa vie."

"Si astfel nor de nor se adunara peste spirit, pana ce nebunia incepu sa predice: "Totul e pieritor, de aceea totul merita sa piara!" "

"De unde vin cele mai-nalte piscuri? asa m-am intrebat candva. Am invatat ca ele vin din mare.

Aceasta marturie e scrisa-n stancaria lor si pe peretii piscurilor lor. Ce-i mai inalt trebuie din ce in ce mai adanc sa-si cucereasca inaltimea."

"Curajul este insa ucigasul cel mai bun, curajul care-ataca: el chiar si moartea o omoara, zicand: "Aceasta a fost oare viata? Ei bine: s-o luam de la-nceput!" "

"Ele se contrazic, aceste drumuri; ba chiar se-nfrunta cap in cap- si-aici sub acest arc de poarta se-ntalnesc. Numele lui e scris colo sus; priveste: "clipa".

Dar daca cineva s-ar duce mai departe- tot mai departe, pururi mai departe- crezi tu, piticule, ca drumurile-acestea s-ar contrazice vesnic?

"Oricare dreapta minte", a murmurat piticul cu dispret. "Oricare adevar e curb, iar timpul insusi e un cerc." "

"(...) nu sunt oare toate lucrurile atat de strans inlantuite, incat aceasta clipa trage dupa sine toate lucrurile viitoare? Si pe ea insasi, asadar?"

"Noi nu vorbim unul cu altul, fiindca stim prea multe- pastram tacerea si suradem unul altuia-n stiinta noastra."

"In locu-acestei vesnice vointe, am pus exuberanta si sminteala, cand am grait: "Un singur lucru e cu neputinta-n toate- rationalitatea lor!"

Desigur, putina ratiune, un bob de-ntelepciune imprastiat din stea in stea- aceasta dospeala e amestecata-n orice lucru: pentru sminteala lor, in toate lucrurile se gaseste-ntelepciune!

Putina-ntelepciune e de altfel cu putinta; insa aceasta fericita siguranta, in toate lucrurile am gasit-o: toate prefera pe picioarele-ntamplarii- sa danseze."

"Iata o noua forma de tacere, pe care am invatat-o: larma ce-o fac in jurul meu asterne-o manta peste gandurile mele."

"Cel care lauda pare a restitui ceva, insa de fapt el vrea sa capete mai mult."

"Sunt Zarathustra, omul fara Dumnezeu: pun toate intamplarile la fiert in oala mea. Si numai dupa ce sunt bine fierte, le socotesc drept excelente, ca feluri din bucataria mea."

"Pentru unii singuratatea e refugui pentru bolnavi, dar pentru altii singuratatea e refugui de cei bolnavi."

"Mascat am stat alaturi de ei [de oameni] si fata-ntotdeauna sa-mi fac mie insumi rau, spre-a-i suporta pe ei si ne-ncetat zicandu-mi singur: "Nebunule, tu nu-i cunosti pe oameni!"

"Dar cel ce s-a descoperit pe sine insusi zice: "Acesta este binele si raul meu. In felu-acesta el reduce la tacere si cartita, si pe piticul care zic: "Un singur rau si-un singur bine pentru toti." "

"Fiindca-aceasta este invatatura mea: cel care vrea sa-nvete sa zboare intr-o buna zi acela trebuie mai intai sa-nvete sa stea, sa mearga, sa alerge, sa se catere si sa danseze: pentru-a zbura nu e destul sa dai din aripi!"

"Si tot acolo am cules din drum cuvantul "Supraom", convingerea ca omul e ceva ce trebuie depasit,

-ca omul e o punte, nu un scop: slavindu-si plin de bucurie amiaza si amurgul, ca drum spre noile-aurore."

"A elibera trecutul din om si-a transforma "Ceea ce-a fost", pana ce chiar vointa zice: "Dar chiar aceasta-am vrut-o eu! Aceasta este ceea ce voi vrea!"

"Marea mea dragoste fata de cei indepartati atata cere numai: nu va crutati aproapele!"

"Cel care nu-i in stare sa-si porunceasca siesi- acela trebuie sa-asculte. Multi pot sa-si porunceasca, insa nu multi sa asculte de ei insisi."

"Oamenii buni cedeaza, se predau, inima lor aproba ne-ncetat, fiinta lor asculta. Dar cine-asculta- acela nu se-aude pe sine insusi!"

" Voi, obositii lumii! Lenesii pamantului! Cu vergi ar trebui sa fiti batuti! Sub lovituri de vergi ati invata ce sprintene picioare-aveti!

Caci, daca nu cumva sunteti bolnavi si creaturi uzate, voi sunteti numai niste trantori smecheri sau niste mîţe senzuale pofticioase ce se-ascund. Si daca nu vreti sa-alergati de bunavoie, atunci adio!

De ce sa te vrei doctor pentru incurabili: asa te-nvata Zarathstra- mai bine-adio!"

"O, fratii mei, sunt oare crunt? Dar eu va zic: ceea ce sta sa cada mai trebuie si-mpins umpic.

Iar cel pe care nu-l puteti invata sa zboare, pe-acela invatati-l sa cada cat mai repede!"

"O, frati ai mei! Unde se-ascunde oare primejdia cea mai mare pentru orice viitor al omului? Oare nu-n randul celor buni si drepti?-

-al celor care zic si simt din toata inima: "Noi stim de-acuma ce e bun si drept si-l stapanim de-asemenea; vai celui care tot mai cauta!"

"Indata ce un mare om scoate un urlet, apare unul mititel alaturi; si-i curg din gura bale, de placere. Dar el numeste-aceasta "mila"."

"Nu datatorul trebuie sa multumeascaa, pentru ca primitorul a primit? Nu este darul o necesitate? Primirea unui dar nu-i indurare?"

"Si Zarathustra merse ganditor tot mai departe si tot mai adanc, prin codri [...] dar cum i se intampla orisicui, cu gandul dus la lucruri grave, calca un om."

"[despre Dumnezeu] Iar daca ne-nsela urechea noastra, de ce ne-a dat ureche care sa ne-nsele? Aveam urechi umplute cu namol- ei bine! cine ni l-a pus acolo? Prea multe a gresit olarul aceasta, lipsit de-nvatatura! Dar sa se razbune pe blide, oale si pe creaturi, deoarece-i pareau gresite- acesta este un pacat chiar impotriva bunului gust."

"Se spune ca omul se iubeste doar pe sine: vai! ce mare trebuie sa fie aceasta iubire fata de sine insusi! Si cat dispret fata de sine este-n ea!"

"Sa duc viata care-mi place sau daca nu- deloc. Atata vreau, si-atata vrea chiar omul cel mai sfant."

"Nimic nu intareste-n bucurie pe pamant, ca o vointa-nalta si puternica; ea este planta lui cea mai frumoasa."

"Cei mai ingrijorati intreaba astazi: "Cum poate omul sa ramana om?" Dar Zarathustra este primul si singurul care intreaba: "Cum poate omul sa se depaseasca?"

"Si mai curand sa disperati decat sa va predati. Fiindca-ntr-adevar, de-aceea va iubesc, pentru ca nu stiti sa traiti in timpu-acesta, oameni superiori! De-aceea e superioara viata voastra!"

"Voi, dupa mine, nu ati suferit de-ajuns! Voi suferiti doar de voi insiva, nu suferiti de starea omului."

"Unii, laudandu-se, sustin ca ei nu mint: dar neputinta de-a minti este departe de dragostea de adevar."

"Voi, creatorii, sa dati uitarii acest "pentru": virtutea voastra insiva va cere sa nu faceti nimica "pentru", "din cauza", nici "pentru ca". [...] A face ceva "pentru-aproapele" este virtutea celor maruntei, cei cu deviza "unul pentru altul" si "o mana spala pe alta": ei n-au nici dreptul nici forta de a avea egoismul vostru!"

"Ceea ce creste in singuratate e doar ce-aduce fiecare cu sine, chiar si bestia din el. De-aceea eu nu recomand prea multora singuratatea."

"Oare ce-a fost pe lume pana-acuma pacatul cel mai mare? Oare n-a fost cuvantul celui ce zicea: "Vai celor care rad aici!"

Chiar nu gasise el pe lume niciun motiv sa rada? Inseamna ca nu cautase bine. Chiar si-un copil ar fi gasit destule motive."

"Chiar lucrul cel mai rau are doua parti bune- chiar lucrul cel mai rau are picioare bune de dansat; deci invatati voi insiva, oameni superiori, cum sa va tineti pe picioare!"

Pe culmile disperarii- Emil Cioran

"Daca cineva s-ar fi sacrificat pentru ca eu sa fiu fericit acum, atunci eu sunt mai nefericit decat el, fiindca nu inteleg sa-mi cladesc o existenta pe un cimitir."

"Tot ceea ce este forma, sistem. categorie, cadru, plan sau schema considerate ca aspecte si tendinte de absolutizare rezulta dintr-un minus de continuturi si productivitate, dintr-o deficienta de energie launtrica, dintr-o sterilitate a vietii spirituale. [...] Cine nu iubeste starile haotice nu e creator, iar cine dispretuieste starile maladive n-are drept sa vorbeasca de spirit."

"De ce marile bucurii aduc tristetea? Fiindca odata cu elanul consumat in aceste excese mai ramane numai senzatia ireparabilului si sentimentul parasirii si al pierderii. [...] Tristetea apare dupa toate fenomenele prin care viata pierde din ea insasi."

"Cei mai nefericiti oameni sunt aceia care n-au dreptul la inconstienta."

"Am cel mai mare dispret pentru acei ce rad de sinuciderile din iubire, deoarece acestia nu inteleg ca o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeste o anulare a fiintei lui, o pierdere totala de sens, o imposibilitate de fiintare."

"Femeile sunt niste nulitati simpatice."

"In lumea aceasta inca n-a murit nimeni de suferinta altuia. Iar acela care a zis ca moare pentru noi n-a murit, ci a fost omorat."

"Eternitatea nu e accesibila decat in eliminarea raportarilor, prin vietuirea clipei in mod absolut."

"Toti aceia care umbla dupa eternitate o fac din frica de moarte. Singurul rost mai adanc al experientei eternitatii e sa te faca sa uiti ca mori."

"Toate durerile care se sting aduc cu ele un sentiment de tulburare. ca si cum intrarea intr-un ritm echilibrat ti-ar inchide calea pentru regimuri torturante si incantatoare in acelasi timp, si de care nu te poti desparti fara sa intorci ochii inapoi."

"Mitul biblic al cunoasterii ca pacat este cel mai profund mit din cate a inchipuit oamenii, [...] Cunoasterea adevarata este cel mai mare intuneric."

"Fiinta iubita se purifica intr-o imaterialitate, intocmai cum s-ar risipi intr-o melodie. Si atunci nu poti sti absolut deloc daca iubirea ta e vis sau realitate."

"Cu ce te pune in contact iubirea? Nu este ea universalul si specificul absolut in acelasi timp? Nu este paradoxul iubirii de a atinge un vag general, desi ea se orienteaza inspre o singura fiinta? Comuniunea mai adanca nu se realizeaza decat prin individual. Iubesc o fiinta; dar intrucat ea este un simbol al totului, eu particip ontologic la tot si la esenta, in mod inconstient naiv. Participarea universala a iubirii presupune specificare obiectului, caci nu poti avea un acces total fara accesul absolut al unei fiinte individuale."

"In somn uiti drama vietii tale, uiti complicatiile si obsesiile, asa incat fiecare desteptare este un inceput nou de viata, este o speranta noua. Viata pastreaza astfel o discontinuitate placuta, care da impresia unei continue regenerari, a unei renasteri permanente."

"Toti oamenii care gandesc viu au dreptate, deoarece nu exista argumente hotaratoare impotriva lor. Ca mai sunt oameni care cauta adevarul, nu pot avea decat regrete. Sau inteleptii n-au inteles nici acum ca adevarul nu poate sa existe?"

"Daca Iisus n-ar fi murit pe cruce, crestinismul n-ar fi triumfat. Oamenii se indoiesc cu drept cuvant in fata a orice, numai in fata mortii nu."

"Pentru a trezi lumea moderna la viata trebuie scris elogiul lenei, al acelei lenevii pline de impacare si de un zambet ce accepta totul. Este infinit mai mult simt metafizic intr-un om lenes, decat intr-unul activ. Se intampla insa uneori ca lenea sa fie intocmai ca si munca, un semn de imbecilitate. De aceea, adevaratul elogiu nu poate fi decat acel al transfigurarii."

"Marea receptivitate pentru durere pe care o au unii oameni ii duce la amestecul oboselii cu o expansiune vulcanica, a furtunilor interne cu marile depresiuni. Un vulcan carui lava ar suferi cristalizari chiar in elanul, in izbucnirea ei s-ar consolida si s-ar topi succesiv in ascensiunea sa. De aceea dupa acest vulcan nu ramane numai fum, ci si gheata."

"Sa fie oare pentru noi existenta un exil si neantul o patrie?"

"Atunci nu se va mai mira nimeni de ce, pentru o mare sensibilitate, se poate pune problema daca mai are rost sa traiesti dupa ce asculti unele simfonii sau dupa ce privesti un peisaj rar si fascinator. Toate aceste experiente au un caracter de definitivat sau in cazul cel mai bun de rascruce. Dupa ele, oricata diversitate ai mai cauta in viata, ea nu te poate indeparta de la senzatia de gol ce urmeaza fantasticelor plenitudini ce se nasc si cresc in experientele capitale."

"Interiorizarea duce la prabusire, fiindca prin ea a intrat oarecum lumea in tine si te apasa dincolo de orice rezistenta."

"- De cand trebuie sa inceapa fericirea noastra? De cand ne-am convins ca adevarul nu poate exista."

"O existenta mare incepe de acolo de unde pentru ea sfarseste morala, fiindca numai de aici ea poate risca orice, poate incerca absolut totul, chiar daca obstacole o impiedica de la realizari efective."

"Dupa ce te-ai framantat ca un nebun sa rezolvi toate problemele, dupa ce te-ai chinuit pe culmi, cand ar trebui sa dai raspunsurile supreme, sfarsesti prin a gasi in tacere singura realitate si singura forma de expresie si cine nu sfarseste in tacere inseamna ca n-a vazut totul."

"Nu orice psiholog incepe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfarseste insa prin a fi sceptic."

Orele- Michael Cunningham

"Totusi, aceasta dragoste fara discriminare o simte ca fiind total serioasa, de parca tot ce exista pe lume este parte a unei intentionalitati necuprinse, de nepatruns, de parca tot ce exista pe lume are un nume secret, un nume care nu poate fi comunicat prin limbaj, fiind, de fapt, vederea si pipairea lucrului insusi."

"Pentru ca razboiul s-a terminat, lumea a supravietuit, iar noi suntem aici, cu totii, intemeindu-ne camine, facand si crescand copii, creand nu doar carti sau tablouri, ci o intreaga lume- o lume a ordinii si armoniei, unde copiii sunt in siguranta (daca nu si fericiti), unde barbatii care au vazut orori dincolo de orice imaginatie, care s-au purtat curajos si bine, vin acasa la ferestrele luminate, la parfum, farfurii si servetele."

"Asa e cand e pe cale sa innebunesti? [...] isi imaginase tipete si urlete, halucinatii, dar in acel moment i se paruse limpede ca mai este si alta cale, mult mai linistita; o cale paralizanta si disperata, rectilinie, in asa masura, incat o emotie puternica precum durerea ar fi fost o usurare."

1984- George Orwell

"Nu facandu-te auzit, ci pastrandu-ti judecata puteai duce mai departe mostenirea spetei umane."

"Erezia ereziilor era bunul simt. Si inspaimantator nu era ca te-ar fi omorat daca gandeai altfel, ci ca puteau avea dreptate. Pentru ca, la urma urmei, de unde stim noi ca doi si cu doi fac patru? sau ca forta gravitatiei actioneaza? sau ca trecutul nu poate fi schimbat? Daca si trecutul si lumea exterioara exista numai in minte si daca mintea este controlabila, atunci cum ramane?"

"Puteau sa-ti spuna de-a fir-a-par tot ce-ai facut, tot ce-ai spus, tot ce-ai gandit; dar adancul sufletului, care se ghida dupa legi straine chiar si tie, ramanea impenetrabil."

"Cele mai bune carti sunt cele care iti spun ceea ce stiai dinainte."

"[...] pentru ca marile mase de oameni nu erau altceva decat niste fiinte slabe si lase care nu puteau indura libertatea si nici nu puteau privi adevarul in ochi si de aceea trebuia sa fie conduse si sistematic inselate de altii mai tari ca ele. Omenirea avea de ales intre libertate si fericire si marea majoritate a omenirii ar fi preferat fericirea."

"Pentru prima oara isi dadea seama ca, daca vroiai sa pastrezi un secret, trebuia sa-l ascunzi si de tine insuti."

Caderea- Albert Camus

"Cand ai meditat vreme indelungata asupra omului, fie obligat de meserie, fie din vocatie, ti se intampla uneori sa te simti cuprins de-o adevarata nostalgie pentru primate. Caci ele, cel putin, n-au ganduri ascunse."

"Intotdeauna am fost de parere ca doua sunt patimile de care sufera concetatenii nostri: ideile si desfraul."

"Ma bucuram de propria mea fire, si noi stim cu totii ca asta-i fericirea adevarata, desi, pentru a ne linisti reciproc, ne prefacem uneori a osandi aceasta placere sub numele de egoism."

"Dar stiti de ce suntem intotdeauna mai drepti si mai generosi cu mortii? Pentru o pricina foarte simpla! Nu le mai suntem datori cu nimic."

"Se plictisea, asta era totul, se plictisea, ca majoritatea oamenilor. De aceea isi faurise cu buna stiinta o viata plina de complicatii si drame. Fiecare vrea neaparat sa i se intample ceva: asa se explica cele mai multe dintre legamintele omenesti. Fiecare vrea sa i se intample ceva, chiar daca acel ceva inseamna servitute fara dragoste, razboi sau moarte. Traiasca, asadar, inmormantarile."

"Daca hotii si codosii ar fi mereu si pretutindeni condamnati, oamenii cinstiti s-ar crede cu totii si intotdeauna nevinovati, draga domnule. Si, dupa parerea mea, tocmai asta nu trebuie sa se intample. Altminteri, am avea de ce rade."

"Esential e sa e sa te poti infuria fara ca celalalt sa aiba dreptul sa-ti raspunda. "Un copil nu-i raspunde tatalui sau!"- cunoasteti formula. Intr-un sens e o formula ciudata. Cui i-ai putea raspunde in lumea asta daca nu celui pe care-l iubesti?"

"Trebuie totusi ca cineva sa aiba ultimul cuvant. Altminteri oricarui argument i se poate opune un altul si discutia nu s-ar mai termina niciodata. Puterea, dimpotriva, le rezolva pe toate."

"Tocmai pentru ca nu eram romantic, dadeam firilor romantioase cele mai temeinice pricini de visare. Caci prietenele noastre seamana toate intr-o anume privinta cu Bonaparte: isi inchipuie ca vor castiga batalia pe care toata lumea a pierdut-o."

"Cum stiu ca n-am prieteni? E cat se poate de simplu: am descoperit ca n-am prieteni in ziua in care m-am gandit sa ma omor spre a le juca o farsa zdravana, spre a-i pedepsi, intr-un anume sens. Dar m-am pomenit ca n-aveam pe cine pedepsi. Cativa ar fi fost surprinsi; dar nimeni nu s-ar fi simtit pedepsit."

"Numai propria-ti moarte ii convinge pe oameni de temeinicia motivelor tale, de sinceritatea ta, de adancimea suferintei tale. Atata vreme cat traiesti, cazul tau e indoielnic, n-ai dreptul decat la scepticismul lor. [...] Ca sa nu mai fii indoielnic, trebuie sa nu mai fii, pur si simplu."

"Important este sa te strecori si, mai cu seama, sa eviti judecata. N-am spus sa eviti pedeapsa. Caci pedeapsa fara judecata se indura mai usor."

"Ne incredintam rare ori tainele celor mai buni decat noi. Pe acestia am vrea sa-i ocolim. Mai degraba le spunem ce avem pe suflet celor ce ne seamana si care ne impartasesc slabiciunile. Noi nu dorim decat sa fim deplansi si incurajati sa mergem pe drumul pe care am apucat. In fond, am vrea sa nu mai fim vinovati si sa nu ne mai dam osteneala de a ne purifica. Nu avem nici destul cinism, nici destula virtute. Ne lipseste atat energia binelui cat si cea a raului."

"Nimeni, niciodata, nu va mai cunoaste adevarul in acea privinta, de vreme ce singurul care-l cunostea era tocmai mortul, care luase taina cu el in mormant. Aceasta ucidere absoluta a unui adevar imi dadea ameteli."

"Ma saturasem de stima lor, de vreme ce nu era generala, si cum ar fi putut fi generala, de vreme ce eu n-o puteam impartasi?"

"In desfrau nu te posezi decat pe tine insuti; iata de ce ramane indeletnicirea preferata a celor ce se iubesc pe ei insisi mai presus de orice."

"Nu-i nevoie de Dumnezeu nici pentru a crea vinovatia, nici pentru a pedepsi. Semenii nostri, ajutati de noi insine, ne sunt de ajuns. Vorbeati de Judecata de Apoi. Ingaduiti-mi sa rad cu respect. O astept fara teama. Caci am cunoscut lucrul cel mai rau: judecata oamenilor. Pentru ei nu exista circumstante atenuante si chiar in buna intentie vad o crima."

"La capatul oricarei libertati se afla o sentinta; iata de ce libertatea e o povara prea apasatoare,mai cu seama cand ai febra, sau cand esti nefericit, sau cand nu iubesti pe nimeni. Ah! dragul meu, pentru cine e singur, fara Dumnezeu si fara stapan, povara zilelor e ingrozitoare. Iata de ce trebuie sa ne alegem un stapan, Dumnezeu nemaifiind la moda. Cuvantul acesta, de altminteri, nu mai are niciun sens; nu merita, rostindu-l, sa risti sa-i scandalizezi pe cei din jur. Uitati-va la moralistii nostri, atat de seriosi, care-si iubesc atat de mult semenii; nimic nu-i deosebeste, in fond, de crestini, in afara de faptul ca nu predica in biserici."

"Rostiti cuvintele care, de ani de zile, rasuna neincetat in noptile mele, si pe care le voi spune, in sfarsit, prin gura dumneavoastra:"O, tanara fata, arunca-te inca o data in apa ca sa-mi dai inca o data putinta sa te salvez, pe tine si pe mine!" Inca o data... ce imprudenta! Sa presupunem, iubite maestre, ca ruga noastra s-ar implini. Ar trebui sa trecem la fapte. Brr...! Apa e atat de rece! Dar sa nu ne nelinistim! Acum e prea tarziu, va fi intotdeauna prea tarziu. Din fericire!"

Fata si reversul+ Nunta- Albert Camus

" Dar el era de parere ca-i mai bine sa le fii altora povara decat sa mori. Asta insa nu dovedea decat un singur lucru: ca, neindoielnic, el nu fusese niciodata o povara pentru ceilalti."

"Dar orice chip, pentru a-ti vorbi, trebuie sa sufere o innoire. Si ne plangem ca obosim prea repede cand, dimpotriva, ar trebui sa ne minunam cat de noua ni se pare lumea numai pentru ca, pentru un timp, am uitat-o."

"Nu-mi place sa cred ca moartea da intr-o alta viata. Pentru mine e o poarta inchisa. [...] Tot ce mi se propune incearca sa-l descarce pe om de povara propriei sale vieti."

"Contrariul unui popor civilizat este un popor creator."

"Ce l-ar mai putea tulbura pe cel ce nu asteapta niciun maine? Teologii docti au numit infern tocmai aceasta impasibilitate si aceasta maretie a omului fara speranta, acest prezent etern."

"Nimic nu-i mai zadarnic decat sa mori din dragoste. Pentru dragoste trebuie sa traiesti."

"Lumea e minunata si in afara ei nu exista mantuire. Ea ma invata marele adevar ca spiritul, si nici chiar inima, nu inseamna nimic. [...] Ea ma duce pana la extrema limita. Ma neaga fara manie. In seara care se lasa peste campia florentina, ma indreptam catre o intelepciune in care totul era dinainte cucerit."

"Caci inteleptul, ca si idiotul, exprima putin."

Scrisori catre un tanar romancier- Mario Vargas Llosa

"Intr-o conferinta de-a mea din tinerete am incercat sa explic acest mecanism zicand ca este un striptease invers. A scrie romane ar fi echivalent cu ce face profesionista care, in fata publicului, isi scoate treptat hainele si isi arata pana la urma trupul gol. Or, romancierul ar putea repeta operatia, dar pe dos. In decursul elaborarii romanului, el si-ar imbraca, disimulandu-si actiunea sub nenumarate haine froase si multicolore tesute de imaginatia sa, acea goliciune initiala, punctul de plecare al spectacolului. Acest proces este atat de complex, incat [...] nici macar autorul nu mai e in stare sa identifice in produsul finit acele imagini depozitate in memoria lui- impuse de viata- care i-au declansat fantezia."

"Romancierul nu-si alege temele, este ales de ele. Daca scrie despre anumite chestiuni, e pentru ca i s-au intamplat anumite lucruri."

"Romancier autentic este acela care asculta docil de comandamentele pe care i le impune viata, scriind despre aceste teme si evitandu-le pe cele care nu se nasc intim din propria experienta si nu-i parvin la constiinta cu un caracter de necesitate."

"Aceasta situare in raspar cu realitatea, aceasta nepotrivire care este secreta ratiune de a fi a literaturii, face ca tocmai ea sa ne ofere o marturie unica asupra unei epoci date. Viata descrisa de fictiuni nu este niciodata cea traita realmente de cei care le-au inventat, le-au scris, le-au citit si le-au laudat, ci una fictiva, pe care au trebuit s-o creeze artificial fiindca n-o puteau trai in realitate. [...] Altfel spus, fictiunea este o minciuna care tainuieste un adeva adanc; ea e viata care n-a fost, cea pe care barbatii si femeile unei epoci date au vrut si n-au putut s-o aiba, asa ca au fost nevoiti s-o inventeze. Ea nu este zugravirea fatisa a Istoriei, ci mai degraba partea goala de dinauntru, reversul mastii, ne-intamplarea care tocmai de aceea a trebui sa fie creata de imaginatie si de cuvinte."

Prep- Curtis Sittenfeld

"In timp ce urcam scarile, as fi putut sa-l ating in trecere. Dar erau asa de multe trucuri pe care nu le stiam la vremea aia, asa de multe gesturi despre care as fi crezut ca sunt un fel de capcane care reprezinta promisiuni."

"Sunt oameni pe care ii tratam rau si asa invatam, mai tarziu, cum sa-i tratam bine pe altii. Poate ca asta suna ca din gura unui mercenar, dar ma simt recunoscatoare pentru aceste relatii de incercare si mi-ar placea sa cred ca pana la urma totul se echilibreaza- sigur, fara sa-mi dau seama, si eu le-am servit altora ca practica."

"Cumva, era OK sa te porti fals cu oricine, atata timp cat aveai pe cineva cu care sa poti fi tu insuti."

"Intotdeauna crezusem ca circumstantele extraordinare te protejeaza de pericolele obisnuite si, desi recunosc lipsa de logica a unei asemenea credinte, nici pana acum nu mi s-a dovedit ca n-aveam dreptate."

Amantul doamnei Chatterley- D.H. Lawrence

"Sa fi fost posibil sa ramai mereu in tumultul vietii fara sa decazi in vechea uscaciune? E posibil ca viata sa curga intruna ca un rau printre stanci si papurisuri si pe sub poduri si sa nu sece nicicand? Era incredintata ca si in trecut oamenii cunoscusera suferinta si durerea si spaima, dar nu fusesera secati pe dinauntru si mecanic activi pe dinafara."

"Daca oamenii ar fi crezut in nemurirea trupului, n-ar fi facut niciodata razboiul, niciun fel de razboi."

"Asa gandim noi, indragim formulele mai mult ca orice, pentru ca sunt compatibile cu propriul nostru egoism care a inventat formulele, cum a inventat si toate celelalte. [...] O revolutie adevarata se situeaza dincolo de orice formula."

Ciuma- Albert Camus

"Concetatenii nostri nu erau unii mai vinovati decat altii, ei uitau sa fie modesti, atat tot, si credeau ca totul mai era posibil pentru ei, ceea ce presupunea ca flagelurile nu erau posibile. Ei continuau sa faca afaceri, proiectau calatorii si aveau pareri. Cum sa se fi gandit la ciuma care suprima viitorul, deplasarile si discutiile? Ei se credeau liberi si nimeni nu va fi vreodata liber atata timp cat vor exista flageluri."

"Cand ai facut razboiul, de-abia mai stii ce este un mort. Si cum un om mort nu inseamna ceva decat daca l-ai vazut mort, o suta de milioane de cadavre semanate de-a lungul istoriei nu sunt in inchipuire decat un fum."

"Mila te oboseste cand este nefolositoare."

"[...] ii spusese lui Tarrou ca desigur Dumnezeu nu exista, pentru ca, in caz contrar, preotii ar fi inutili."

"Raul care este in lume provine aproape intotdeauna din ignoranta, si bunele intentii, daca nu sunt luminate de constiinta, pot sa faca tot atatea stricaciuni ca si rautatea. Oamenii sunt mai curand buni decat rai si, in realitate, nu asta e problema."

"-Omul nu este o idee, Rambert.

-Este o idee, si inca o idee goala, incepand din momentul in care renunta la iubire."

"Acum stiu ca omul este capabil de fapte mari. Dar daca nu este capabil de un sentiment mare, atunci el nu ma intereseaza."

"Trebuie s-o spunem, ciuma rapise tuturor puterea iubirii si chiar a prieteniei. Caci iubirea cere putin viitor, iar pentru noi nu mai existau decat clipe."

"Ati observat, mi-a spus el, ca bolile nu pot fi cumulate? Sa presupunem ca aveti o boala grava sau nevindecabila, un cancer serios sau o tuberculoza teapana, n-o sa va imbolnaviti niciodata de ciuma sau de tifos, e imposibil. De altfel, asta e valabil si mai departe, deoarece n-am vazut niciodata un canceros murind intr-un accident de automobil."

"Si in cele din urma iti dai seama ca nimeni nu este cu adevarat in stare sa se gandeasca la cineva, fie chiar si in cea mai rea dintre nenorociri."

"Pentru ciumati, somnul oamenilor este mai sfant decat viata. Nu trebuie impedicati oamenii cumsecade sa doarma. Ar insemna sa dai dovada de prost-gust, si bunul-gust consta in a nu insista, toata lumea stie asta."

"Dar tot asteptand sfarsesti prin a nu mai astepta, si tot orasul nostru era fara viitor."

Strainul- Albert Camus

[Meursault despre avocatul lui] "Mi s-a parut foarte cumsecade si, in totul, simpatic, in ciuda catorva ticuri nervoase care-i strambau gura. La plecare era cat pe ce sa-i intind mana, dar mi-am adus aminte la timp ca omorasem un om."

"Fara indoiala, tineam mult la mama, dar asta nu insemna nimic. Toti oamenii sanatosi dorisera mai mult sau mai putin moartea celor pe care-i iubeau."

"[judecatorul] Mi-a spus ca e imposibil, ca toti oamenii cred in Dumnezeu, chiar si cei care isi intorc fata de la el. Asta era convingerea lui si, daca ar ajunge vreodata sa se indoiasca de asta, viata lui n-ar mai avea nici un sens."

"Si la capatul acelor unsprezece luni cat a durat instructia, eram aproape mirat, pot sa spun, ca nu ma bucurasem niciodata de altceva decat de aceste clipe rare in care judecatorul ma ducea pana la usa cabinetului sau, batandu-ma pe umar si spunandu-mi prieteneste: "Gata pentru astazi, domnule Antichrist."

"...cu o asemenea izbucnire si cu o asemenea privire triumfatoare in directia mea incat, pentru prima oara de ani de zile, am simtit nevoia stupida sa plang pentru ca mi-am dat seama cat de mult ma urau toti acesti oameni."

"Si totusi, ceva se schimbase de vreme ce, o data cu asteptarea zilei de maine, am aflat, la intoarcere, celula mea. Ca si cum drumurile cunoscute, desenate pe cerurile de vara puteau tot atat de bine sa duca la inchisoare ca si la somnul nevinovat."

"Nu regretam prea mult fapta mea. Dar atata inversunare ma mira. As fi vrut sa incerc sa-i explic amical, aproape cu afectiune, ca eu nu fusesem niciodata in stare sa regret ceva cu adevarat."

"Cand mi se intampla ceva, prefer sa fiu de fata."

"Dar toata lumea stie ca viata nu merita sa fie traita. In fond, eu nu ignoram faptul ca a muri la treizeci de ani sau la saptezeci de ani nu are importanta deoarece, in mod firesc, in ambele cazuri, alti barbati si alte femei vor trai, si asta timp de mii de ani."

Frumosii invinsi- Leonard Cohen

"Ce bine e sa stii cate ceva din lucrurile pe care le-a facut ea."

"Sint Toti Anii Lumii O Lista A Evenimentelor Unei Sarbatori?"

"O, Doamne, Imi Plac Atat De Multe Lucruri Incat Va Dura Ani Sa Mi Le Iei Unul Cate Unul."

Cavalerul inexistent- Italo Calvino

"Maiestria de a scrie istorisiri sta in iscusinta de a scoate din putinul care se stie despre viata tot restul; dar odata sfarsita pagina, iti reiei viata dandu-ti seama ca ce stiai e, intr-adevar, mai nimic."

"Mergea precum cel care nu vrea sa priveasca, dar stie ca este privit si crede ca trebuie sa arate ca si cum nu i-ar pasa, cand de fapt chiar ii pasa, dar intr-un alt fel decat ar putea pricepe ceilalti."

Ion- Liviu Rebreanu

"Vointa cea mare sint eu, precum e si vaca lui Ion sau cainele nostru, ori viermele ce se aseaza singur sub talpa mea ca sa-l strivesc, sau chiar bolovanul pe care-l izbesti cu piciorul, precum tot ce este, si cerul, si ceea ce este dincolo de cer si de stele, si dincolo de acest dincolo, mereu mana-n nesfarsitul nesfarsitului... Atunci? Viata singura stie ce vrea, sau poate pentru ca nu stie nici ea mi se pare ca stie... Unde merge ea e bine, caci merge tot inainte."

The grapes of wrath- John Steinbeck

"The hell with it! There ain't no sin and there ain't no virtue. There's just stuff people do. It's all part of the same thing. And some of the things folks do is nice, and some ain't nice, but that's as far as any man got a right to say."

"How can we live without our lives? How will we know it's us without our past?" [citatul asta mi-a amintit de ce a spus N.Stanescu, candva: "Omul e ceea ce-si aminteste despre el insusi intr-o anumita clipa", sau asa ceva.]