Zen aici si acum- invataturile lui Shunryu Suzuki

O culegere de dialoguri intre maestrul zen Shunryu Suzuki si invataceii lui, culese de David Chadwick, un elev de-al lui. Suzuki Roshi (Roshi fiind un titlu care s-ar traduce prin "batran invatator venerabil") a fost un preot zen apartinand scolii soto din Japonia si este considerat cel care a adus zen-ul in America. In 1967 a infiintat prima manastire budista pentru occidentali, la Tassajara Springs, California.

Cartea prezinta situatii din viata de zi cu zi cand vorbele sau gesturile lui Suzuki au ramas intiparite in mintile celor care l-au cunoscut. E o lectura usoara, dar care te face sa iti pui multe intrebari si, in cel mai bun caz, pur si simplu sa accepti tacerea ca pe un raspuns, cum sustine zen-ul. Preferatele mele:

"Ar trebui sa facem zazen ca un muribund. El nu are nimic pe care sa se bazeze. Cand ajungi la acest soi de intelegere, nimic nu te mai poate insela."

"Din cand in cand, Suzuki Roshi repeta aceasta idee: "In Sutra Lotusului, Buddha spune sa luminezi un colt- nu intreaga lume. Doar sa vezi limpede unde esti." "

" - Asadar, sunt sau nu calugar? l-a intrebat el pe Suzuki.
- Lucrurile merg pe calea pe care merge mintea, i-a spus Suzuki. Daca crezi ca esti calugar, esti calugar. Daca nu crezi asta, nu esti calugar."

"Intr-o zi, in timpul unei pauze de ceai, un invatacel care sedea langa Suzuki Roshi l-a intrebat:
- Asadar, ce credeti despre noi astia, zarghitii de invatacei zen?
Roshi a zis:
- Cred ca sunteti cu totii iluminati- asta pana ce deschideti gura."

"Intr-o dimineata, in zendo, pe cand sedeam cu totii in zazen, tacuti, Suzuki Roshi a zis:
- Nu miscati. Muriti doar, iar si iar. Nu anticipati. Nimic nu va poate salva acum, pentru ca e ultima voastra clipa. Nici macar iluminarea nu va va ajuta acum, pentru ca nu mai aveti alte clipe. Fara viitor, fiti credinciosi voua insiva- si nu miscati."

"Un invatacel l-a intrebat pe Suzuki Roshi de ce japonezii fac cestile de ceai atat de subtiri si delicate, incat se sparg foarte usor.
- Nu-i vorba ca sunt delicate, a raspuns el, ci tu nu stii sa le manuiesti. Tu trebuie sa te adaptezi la mediu, nu invers."

"- Daca nu esti budist crezi ca exista budisti si nebudisti, dar daca esti budist iti dai seama ca fiecare e budist- pana si gazele."

" Pe cand ii spuneam lui Suzuki Roshi ce dezastru ajunsese viata mea, a inceput sa chicoteasca. M-am trezit ca rad si eu cu el. A urmat o pauza. L-am intrebat ce sa fac.
- Fa zazen, a raspuns, Viata fara zazen e ca atunci cand intorci acul ceasului fara sa potrivesti ora. Merge perfect, dar nu arata ora."

"- Cand mi-ati recomandat un an in acest loc, mi-ati spus ca voi afla o mare bucurie, i-a zis lui Suzuki Roshi un invatacel, pe cand sedeau si sorbeau din ceai in cabana lui Suzuki de la Tassajara. Ca sa aflu acea mare bucurie trebuie mai intai sa-mi pierd dorinta de a trai, nu-i asa, Roshi?
- Da, a spus el, dar fara sa capeti dorinta de a muri."

"- Cand nu exista sine, aveti libertate deplina. Din pricina ideii voastre stupide despre sine, aveti o droaie de probleme."

" Fie ca faci ori nu zazen, ti se va intampla ceva minunat, mi-a spus Suzuki Roshi la dokusan. De fapt, asta i se va intampla intr-o buna zi fiecaruia. Daca va tineti de zazen si de practica, atunci cand aveti aceasta traire minunata ea va continua la nesfarsit. Dar daca nu va cultivati in acest fel ea va trece, ca o traire psihedelica."

"Cand esti ostenit, eul ti-e ostenit."

" Adesea, cand vorbea, Suzuki Roshi privea in jur si intreba:
-Pricepeti?
Imi amintesc ca odata a adaugat:
- Daca socotiti ca da, nu pricepeti!"

"Cu putin inainte de moartea lui Suzuki Roshi, m-am dus in odaia lui. Era in pat, foarte slabit, cu pielea pamantie. S-a inclinat, si m-am inclinat si eu. Apoi s-a uitat drept in ochii mei si a zis, cu o voce nu prea puternica, dar ferma:
- Sa nu suferi pentru mine. Nu-ti face griji. Stiu cine sunt."

Dictionar:
zazen: meditatie zen, meditatie in pozitia sezand
zendo: sala in care se practica zazen
dokusan: o convorbire particulara oficiala cu un invatator, termen din zen-ul soto

Greata- Jean-Paul Sartre

"Intr-o vreme- chiar mult dupa ce m-a parasit- m-am gandit la Anny. Acum nu ma mai gandesc la nimeni; nici nu ma obosesc sa caut cuvinte. Totul curge in mine, mai mult sau mai putin repede, nu opresc nimic, las sa treaca. Mai tot timpul, pentru ca nu se leaga de cuvinte, gandurile mele raman cetoase. Deseneaza forme vagi si placute, se destrama: le uit numaidecat."

"... incep sa cred ca nu se poate dovedi niciodata nimic."

"Ora trei. La ora trei e intotdeauna prea tarziu sau prea devreme pentru orice ai avea de gand sa faci. E un moment ciudat al dupa-amiezii. Astazi e de nesuportat."

"Nu pricep nimic din aceasta fata. Ale altora au un sens. A mea nu. Nici nu pot afirma daca e frumoasa sau urata. Cred ca-i urata, fiindca asa mi s-a spus. Dar nu ma supara. Chiar ma mir ca i se pot atribui calitati de felul acesta, ca si cum ai putea numi frumos sau urat un bulgare de pamant sau un bloc de piatra."

"Poate ca e cu neputinta sa-ti intelegi propriul chip. Ori poate din cauza ca sunt un om singur? Oamenii care traiesc in societate s-au deprins sa se vada in oglinzi asa cum ii vad prietenii lor. Eu n-am prieteni: oare de aceea mi-e carnea atat de desarta? S-ar spune- da, s-ar spune natura fara oameni."

"Aventurile sunt in carti. Fireste, tot ce se povesteste in carti se poate intampla in realitate, dar nu in acelasi fel. Iar eu tocmai la acest fel de a se intampla tineam mult."

"Si simtim ca eroul a trait toate amanuntele acelei nopti ca pe niste prevestiri, ca pe niste promisiuni, ba chiar ca le-a trait numai pe cele care erau promisiuni, orb si surd la tot ce nu vestea aventura. Uitam ca viitorul nu e inca acolo; tipul se plimba intr-o noapte fara prevestiri, care ii oferea de-a valma comorile ei monotone, iar el nu le intelegea.

Am vrut ca momentele vietii mele sa se urmeze si sa se ordoneze ca acelea ale unei vieti pe care ti-o amintesti. Poti la fel de bine sa incerci sa prinzi timpul de coada."

"Cat timp ne-am iubit, n-am permis nici celei mai mici clipe, celei mai usoare dureri, sa se desprinda de noi si sa ramana in urma. Sunetele, mirosurile, nuantele luminii, chiar si gandurile pe care nu ni le spusesem, luam totul cu noi si totul ramanea viu: nu incetam sa ne bucuram si sa suferim la prezent. [...]Trei ani prezenti necontenit. De aceea ne-am despartit: nu mai aveam putere sa suportam aceasta povara."

"E singur ca si mine, dar mai adancit in singuratate. Probabil ca-si asteapta Greata sau ceva de soiul asta. Deci acum exista oameni care ma recunosc, care isi spun dupa ce m-au privit atent: "E de-ai nostri". Ei si? Ce vrea de la mine? Ar trebui sa stie ca nu putem face nimic unul pentru altul."

"Suna cinci si jumatate. Ma ridic, camasa rece mi se lipeste de carne. Ies. De ce? Ei bine, pentru ca n-am niciun motiv sa n-o fac. Chiar daca raman, chiar daca ma ghemuiesc in tacere intr-un colt, n-am sa uit de mine. Voi fi acolo, voi apasa podeaua. Sunt."

"Eu n-am necazuri, am bani ca un rentier, n-am sef, nici nevasta, nici copii; exist, asta-i tot. Si acest necaz e atat de vag, atat de metafizic, incat mi-e rusine."

"Se simt bine, privesc increzatori peretii galbeni, oamenii gasesc ca lumea e buna asa cum e, intocmai asa cum e, si fiecare din ei, deocamdata, gaseste sensul vietii in viata celuilalt. In curand amandoi nu vor fi decat o singura viata, o viata inceata si calduta, care nu va mai avea sens deloc- dar ei nu-si vor da seama de asta."

"As vrea sa ma opresc, dar nu pot: rad cu lacrimi.

-Sunteti vesel, domnule, imi spune Autodidactul cu un aer circumspect.

- Fiindca ma gandesc, ii raspund razand, ca stam aici, toti cati suntem, mancam si bem ca sa ne conservam pretioasa noastra existenta si nu exista nicio ratiune, dar absolut nicio ratiune pentru a trai."

"Un cerc nu e absurd, se explica foarte bine prin rotatia unui segment de dreapta in jurul uneia dintre extremitatile sale. Dar cercul nu exista. Aceasta radacina, dimpotriva, exista in masura in care n-o puteam explica."

"Vreau sa spun ca, prin definitie, existenta nu e necesitate. A exista, inseamna pur si simplu a fi acolo; existentii apar, se lasa intalniti, dar nu pot fi niciodata dedusi. Cred ca sunt oameni care au inteles asta. Numai ca au incercat sa treaca peste aceasta contingenta inventand o fiinta necesara, care-si este propria cauza. Or, nicio fiinta necesara nu poate explica existenta: contingenta nu e o inchipuire, o aparenta care poate fi risipita; e absolutul, deci gratuitatea perfecta. Totul e gratuit, aceasta gradina, acest oras si eu insumi."

"Da, intr-adevar, credeam ca exista "Ura", ca ea venea asupra oamenilor, si-i ridica asupra lor insisi. Bineinteles, nu-s decat eu, eu care urasc, eu care iubesc. Si eu sunt mereu la fel, o pasta care se intinde, se intinde... totul seamana intr-atat, incat te intrebi cum de au avut oamenii ideea sa inventeze nume, sa faca deosebiri."

"Gandeste ca mine. Mi se pare ca n-am parasit-o niciodata."

"Sunt singur pe strada alba, marginita de gradini. Singur si liber. Dar aceasta libertate seamana intrucatva cu moartea."

"Eu vad natura, o vad... Stiu ca supunerea ei nu-i decat lene, stiu ca n-are legi: ceea ce li se pare a fi constanta ei... Ea n-are decat obiceiuri pe care maine si le poate schimba."

"Stiu foarte bine ca nu vreau sa fac nimic: sa faci ceva inseamna sa creezi existenta- si existenta e si asa destula."

"Si eu am vrut sa fiu. Nici n-am vrut altceva; asta-i esenta vietii mele; in adancul tuturor acestor incercari aparent fara legatura intre ele, regasesc aceeasi dorinta: sa alung existenta din mine, sa golesc clipele de grasimea lor, sa le storc, sa le usuc, sa ma purific, sa devin dur, pentru a scoate in fine sunetul net si precis al unei note de saxofon. S-ar putea face un apolog: era odata un biet ins care gresise lumea."

Mitul lui Sisif- Albert Camus (I)

"Nu exista decat o problema filozofica cu adevarat importanta: sinuciderea. A hotari daca viata merita sau nu sa fie traita inseamna a raspunde la problema fundamentala a filozofiei."

"A te omori inseamna, intr-un sens, si ca in melodrama, a marturisi. A marturisi ca esti depasit de viata sau ca nu o intelegi."

"Continuam sa facem gesturile pe care ni le comanda existenta, pentru multe motive, dintre care primul e obisnuinta. A muri din propria vointa presupune a fi recunoscut, fie si numai instinctiv, caracterul derizoriu al acestei obisnuinte, absenta oricarei ratiuni profunde de a trai, caracterul nesabuit al zbuciumului cotidian."

"Se citeaza adesea, in deradere, numele lui Schopenhauer, care facea elogiul sinuciderii in fata unei mese imbelsugate. Nu-i nimic de ras in asta. Modul acesta de a nu lua tragicul in serios nu-i chiar atat de grav, dar el il defineste pana la urma pe om."

"Oboseala se afla la capatul faptelor unei vieti masinale, dar ea inaugureaza in acelasi timp miscarea constiintei. Ea o trezeste si provoaca urmarea. Urmarea, adica intoarcerea inconstienta in lant sau trezirea definitiva. Dupa trezire vine, cu timpul, consecinta ei: sinuciderea sau vindecarea."

"Ostilitatea primitiva a lumii urca spre noi prin milenii. Timp de o clipa nu o mai intelegem, pentru ca timp de o secole n-am inteles decat figurile si desenele in care o inscrisesem, pentru ca de acum inainte nu mai avem puterea sa uzam de acest artificiu. Lumea ne scapa pentru ca redevine ea insasi. Decorurile mascate de obisnuinta redevin ceea ce sunt. Se indeparteaza de noi."

"Daca omul ar sti ca si universul poate sa iubeasca si sa sufere, ar fi impacat. Daca gandirea ar descoperi in oglinzile schimbatoare ale fenomenelor relatii eterne care sa le poata rezuma si care sa se rezume pe ele insele intr-un principiu unic, am putea vorbi de o fericire a spiritului in fata careia mitul preafericitilor n-ar fi decat o plasmuire ridicola. Aceasta nostalgie dupa unitate, aceasta sete de absolut ilustreaza miscarea esentiala a dramei umane."

"Daca ar fi sa se scrie singura istorie semnificativa a gandirii omenesti, ar trebui alcatuita aceea a pocaintelor ei succesive si a neputintei ei."

"Imi pot pune inima la incercare si aflu ca exista. Lumea aceasta o pot atinge si aflu, de asemenea, ca exista. Aici se opreste stiinta mea, tot restul e constructie."

"In psihologie, ca si in logica, exista adevaruri, dar nu adevarul."

"Totul este astfel ordonat incat sa poata lua nastere acea pace otravita pe care o da nepasarea, somnul inimii sau renuntarile mortale."

"Spuneam ca lumea e absurda, dar ma grabeam. Tot ceea ce se poate spune este ca lumea nu-i in ea insasi rationala. Absurda insa este confruntarea dintre acest irational si aceasta nemarginita dorinta de claritate a carei chemare rasuna in strafundurile omului."

"Cel care traieste sub acest cer de plumb nu are de ales decat intre a fugi sau a ramane. Vreau sa stiu cum se fuge de aici sau de ce se ramane."

"Pe planul inteligentei, absurdul nu este in om (daca o astfel de metafora ar putea avea vreun sens), nici in lume, ci in prezenta lor comuna. Pentru moment, el e singura legatura care-i uneste."

"Unicul dat este pentru mine absurdul. Problema este de a sti cum se poate iesi din el si daca sinuciderea se deduce in chip necesar din aceast absurd. [...] Ducand pana la capat aceasta logica absurda, trebuie sa admit ca lupta aceasta presupune absenta totala de speranta (ceea ce nu are nicio legatura cu disperarea), refuzul continuu (care nu trebuie confundat cu renuntarea) si insatisfactia constienta (ce nu poate fi asimilata nelinistii juvenile). [...] Absurdul nu are sens decat in masura in care nu consimti la el."

"Din clipa in care notiunea de absurd se transforma intr-o trambulina pentru eternitate, ea nu mai are niciun raport cu luciditatea umana. Absurdul nu mai este acea evidenta pe care omul o constata fara sa consimta la ea. Lupta este eludata. Omul asimileaza absurdul si, in aceasta comuniune, ii nimiceste acel caracter esential care este opozitie, sfasiere si divort."

"Absurdul, care este starea metafizica a omului constient, nu duce la Dumnezeu."

"A cauta ceea ce e adevarat nu inseamna a cauta ceea ce ai dori sa gasesti. Daca, pentru a scapa de intrebarea inspaimantata: "Ce-i oare viata?", trebuie, la fel ca magarul, sa te hranesti cu trandafirii iluziei, spiritul absurd, decat sa se resemneze la minciuna, prefera sa adopte fara sa ezite raspunsul lui Kierkegaard: "disperare". La urma urmei, un suflet hotarat o va scoate la capat chiar si asa."

"Tema irationalului, asa cum este ea conceputa de existentialisti, este aceea a ratiunii care se intuneca si se elibereaza negandu-se. Absurdul, in schimb, e ratiunea lucida care-si constata limitele."

"Pana acum, important era sa stim daca viata, pentru a fi traita, trebuie sa aiba un sens. Acum, dimpotriva, apare limpede ca ea va fi cu atat mai bine traita, cu cat nu va avea nici un sens."

"Contrariul sinucigasului este condamnatul la moarte."

"Nu exista spectacol mai frumos decat cel al inteligentei in lupta cu o realitate care o depaseste. Spectacolul orgoliului uman este inegalabil. Toate incercarile de a-l deprecia raman zadarnice. Aceasta disciplina pe care spiritul si-o dicteaza siesi, aceasta vointa pe care singur si-a faurit-o, aceasta confruntare are in ea ceva puternic si ciudat. A saraci o realitate a carei inumanitate face maretia omului inseamna a-l saraci si pe aceasta. Inteleg atunci de ce doctrinele care-mi explica totul, in acelasi timp ma slabesc. Ele ma descarca de povara propriei vieti, pe care totusi trebuie s-o port singur."

Doamna in rosu pe fundal cenusiu- Miguel Delibes

"Ea radea. "Daca faci din schiopatat o problema mentala, ai sa ajungi sa-ti rupi si celalalt picior.""

"Lumea vrea sa-l dispretuiasca, dar nu poate; e prea important."

"Cand cineva de neinlocuit te paraseste, te uiti inauntrul tau si nu afli altceva decat banalitate, fiindca noi, cei in viata, in comparatie cu cei morti, suntem ingrozitor de banali."

"De ani de zile nu mai dorm; imi pierd doar cunostinta."

"In primele luni de casnicie, ori de cate ori ne certam, isi lega un fir de ata la degetul mic ca sa nu uite ca eram certati. Apoi uita de el; ajunsese sa uite chiar si motivul pentru care si-l legase."

"Femeile ca Ana n-au dreptul sa imbatraneasca." [...] "Daca moartea este inevitabila, nu este oare mai bine asa?"