Orele- Michael Cunningham

"Totusi, aceasta dragoste fara discriminare o simte ca fiind total serioasa, de parca tot ce exista pe lume este parte a unei intentionalitati necuprinse, de nepatruns, de parca tot ce exista pe lume are un nume secret, un nume care nu poate fi comunicat prin limbaj, fiind, de fapt, vederea si pipairea lucrului insusi."

"Pentru ca razboiul s-a terminat, lumea a supravietuit, iar noi suntem aici, cu totii, intemeindu-ne camine, facand si crescand copii, creand nu doar carti sau tablouri, ci o intreaga lume- o lume a ordinii si armoniei, unde copiii sunt in siguranta (daca nu si fericiti), unde barbatii care au vazut orori dincolo de orice imaginatie, care s-au purtat curajos si bine, vin acasa la ferestrele luminate, la parfum, farfurii si servetele."

"Asa e cand e pe cale sa innebunesti? [...] isi imaginase tipete si urlete, halucinatii, dar in acel moment i se paruse limpede ca mai este si alta cale, mult mai linistita; o cale paralizanta si disperata, rectilinie, in asa masura, incat o emotie puternica precum durerea ar fi fost o usurare."

1984- George Orwell

"Nu facandu-te auzit, ci pastrandu-ti judecata puteai duce mai departe mostenirea spetei umane."

"Erezia ereziilor era bunul simt. Si inspaimantator nu era ca te-ar fi omorat daca gandeai altfel, ci ca puteau avea dreptate. Pentru ca, la urma urmei, de unde stim noi ca doi si cu doi fac patru? sau ca forta gravitatiei actioneaza? sau ca trecutul nu poate fi schimbat? Daca si trecutul si lumea exterioara exista numai in minte si daca mintea este controlabila, atunci cum ramane?"

"Puteau sa-ti spuna de-a fir-a-par tot ce-ai facut, tot ce-ai spus, tot ce-ai gandit; dar adancul sufletului, care se ghida dupa legi straine chiar si tie, ramanea impenetrabil."

"Cele mai bune carti sunt cele care iti spun ceea ce stiai dinainte."

"[...] pentru ca marile mase de oameni nu erau altceva decat niste fiinte slabe si lase care nu puteau indura libertatea si nici nu puteau privi adevarul in ochi si de aceea trebuia sa fie conduse si sistematic inselate de altii mai tari ca ele. Omenirea avea de ales intre libertate si fericire si marea majoritate a omenirii ar fi preferat fericirea."

"Pentru prima oara isi dadea seama ca, daca vroiai sa pastrezi un secret, trebuia sa-l ascunzi si de tine insuti."

Caderea- Albert Camus

"Cand ai meditat vreme indelungata asupra omului, fie obligat de meserie, fie din vocatie, ti se intampla uneori sa te simti cuprins de-o adevarata nostalgie pentru primate. Caci ele, cel putin, n-au ganduri ascunse."

"Intotdeauna am fost de parere ca doua sunt patimile de care sufera concetatenii nostri: ideile si desfraul."

"Ma bucuram de propria mea fire, si noi stim cu totii ca asta-i fericirea adevarata, desi, pentru a ne linisti reciproc, ne prefacem uneori a osandi aceasta placere sub numele de egoism."

"Dar stiti de ce suntem intotdeauna mai drepti si mai generosi cu mortii? Pentru o pricina foarte simpla! Nu le mai suntem datori cu nimic."

"Se plictisea, asta era totul, se plictisea, ca majoritatea oamenilor. De aceea isi faurise cu buna stiinta o viata plina de complicatii si drame. Fiecare vrea neaparat sa i se intample ceva: asa se explica cele mai multe dintre legamintele omenesti. Fiecare vrea sa i se intample ceva, chiar daca acel ceva inseamna servitute fara dragoste, razboi sau moarte. Traiasca, asadar, inmormantarile."

"Daca hotii si codosii ar fi mereu si pretutindeni condamnati, oamenii cinstiti s-ar crede cu totii si intotdeauna nevinovati, draga domnule. Si, dupa parerea mea, tocmai asta nu trebuie sa se intample. Altminteri, am avea de ce rade."

"Esential e sa e sa te poti infuria fara ca celalalt sa aiba dreptul sa-ti raspunda. "Un copil nu-i raspunde tatalui sau!"- cunoasteti formula. Intr-un sens e o formula ciudata. Cui i-ai putea raspunde in lumea asta daca nu celui pe care-l iubesti?"

"Trebuie totusi ca cineva sa aiba ultimul cuvant. Altminteri oricarui argument i se poate opune un altul si discutia nu s-ar mai termina niciodata. Puterea, dimpotriva, le rezolva pe toate."

"Tocmai pentru ca nu eram romantic, dadeam firilor romantioase cele mai temeinice pricini de visare. Caci prietenele noastre seamana toate intr-o anume privinta cu Bonaparte: isi inchipuie ca vor castiga batalia pe care toata lumea a pierdut-o."

"Cum stiu ca n-am prieteni? E cat se poate de simplu: am descoperit ca n-am prieteni in ziua in care m-am gandit sa ma omor spre a le juca o farsa zdravana, spre a-i pedepsi, intr-un anume sens. Dar m-am pomenit ca n-aveam pe cine pedepsi. Cativa ar fi fost surprinsi; dar nimeni nu s-ar fi simtit pedepsit."

"Numai propria-ti moarte ii convinge pe oameni de temeinicia motivelor tale, de sinceritatea ta, de adancimea suferintei tale. Atata vreme cat traiesti, cazul tau e indoielnic, n-ai dreptul decat la scepticismul lor. [...] Ca sa nu mai fii indoielnic, trebuie sa nu mai fii, pur si simplu."

"Important este sa te strecori si, mai cu seama, sa eviti judecata. N-am spus sa eviti pedeapsa. Caci pedeapsa fara judecata se indura mai usor."

"Ne incredintam rare ori tainele celor mai buni decat noi. Pe acestia am vrea sa-i ocolim. Mai degraba le spunem ce avem pe suflet celor ce ne seamana si care ne impartasesc slabiciunile. Noi nu dorim decat sa fim deplansi si incurajati sa mergem pe drumul pe care am apucat. In fond, am vrea sa nu mai fim vinovati si sa nu ne mai dam osteneala de a ne purifica. Nu avem nici destul cinism, nici destula virtute. Ne lipseste atat energia binelui cat si cea a raului."

"Nimeni, niciodata, nu va mai cunoaste adevarul in acea privinta, de vreme ce singurul care-l cunostea era tocmai mortul, care luase taina cu el in mormant. Aceasta ucidere absoluta a unui adevar imi dadea ameteli."

"Ma saturasem de stima lor, de vreme ce nu era generala, si cum ar fi putut fi generala, de vreme ce eu n-o puteam impartasi?"

"In desfrau nu te posezi decat pe tine insuti; iata de ce ramane indeletnicirea preferata a celor ce se iubesc pe ei insisi mai presus de orice."

"Nu-i nevoie de Dumnezeu nici pentru a crea vinovatia, nici pentru a pedepsi. Semenii nostri, ajutati de noi insine, ne sunt de ajuns. Vorbeati de Judecata de Apoi. Ingaduiti-mi sa rad cu respect. O astept fara teama. Caci am cunoscut lucrul cel mai rau: judecata oamenilor. Pentru ei nu exista circumstante atenuante si chiar in buna intentie vad o crima."

"La capatul oricarei libertati se afla o sentinta; iata de ce libertatea e o povara prea apasatoare,mai cu seama cand ai febra, sau cand esti nefericit, sau cand nu iubesti pe nimeni. Ah! dragul meu, pentru cine e singur, fara Dumnezeu si fara stapan, povara zilelor e ingrozitoare. Iata de ce trebuie sa ne alegem un stapan, Dumnezeu nemaifiind la moda. Cuvantul acesta, de altminteri, nu mai are niciun sens; nu merita, rostindu-l, sa risti sa-i scandalizezi pe cei din jur. Uitati-va la moralistii nostri, atat de seriosi, care-si iubesc atat de mult semenii; nimic nu-i deosebeste, in fond, de crestini, in afara de faptul ca nu predica in biserici."

"Rostiti cuvintele care, de ani de zile, rasuna neincetat in noptile mele, si pe care le voi spune, in sfarsit, prin gura dumneavoastra:"O, tanara fata, arunca-te inca o data in apa ca sa-mi dai inca o data putinta sa te salvez, pe tine si pe mine!" Inca o data... ce imprudenta! Sa presupunem, iubite maestre, ca ruga noastra s-ar implini. Ar trebui sa trecem la fapte. Brr...! Apa e atat de rece! Dar sa nu ne nelinistim! Acum e prea tarziu, va fi intotdeauna prea tarziu. Din fericire!"

Fata si reversul+ Nunta- Albert Camus

" Dar el era de parere ca-i mai bine sa le fii altora povara decat sa mori. Asta insa nu dovedea decat un singur lucru: ca, neindoielnic, el nu fusese niciodata o povara pentru ceilalti."

"Dar orice chip, pentru a-ti vorbi, trebuie sa sufere o innoire. Si ne plangem ca obosim prea repede cand, dimpotriva, ar trebui sa ne minunam cat de noua ni se pare lumea numai pentru ca, pentru un timp, am uitat-o."

"Nu-mi place sa cred ca moartea da intr-o alta viata. Pentru mine e o poarta inchisa. [...] Tot ce mi se propune incearca sa-l descarce pe om de povara propriei sale vieti."

"Contrariul unui popor civilizat este un popor creator."

"Ce l-ar mai putea tulbura pe cel ce nu asteapta niciun maine? Teologii docti au numit infern tocmai aceasta impasibilitate si aceasta maretie a omului fara speranta, acest prezent etern."

"Nimic nu-i mai zadarnic decat sa mori din dragoste. Pentru dragoste trebuie sa traiesti."

"Lumea e minunata si in afara ei nu exista mantuire. Ea ma invata marele adevar ca spiritul, si nici chiar inima, nu inseamna nimic. [...] Ea ma duce pana la extrema limita. Ma neaga fara manie. In seara care se lasa peste campia florentina, ma indreptam catre o intelepciune in care totul era dinainte cucerit."

"Caci inteleptul, ca si idiotul, exprima putin."

Scrisori catre un tanar romancier- Mario Vargas Llosa

"Intr-o conferinta de-a mea din tinerete am incercat sa explic acest mecanism zicand ca este un striptease invers. A scrie romane ar fi echivalent cu ce face profesionista care, in fata publicului, isi scoate treptat hainele si isi arata pana la urma trupul gol. Or, romancierul ar putea repeta operatia, dar pe dos. In decursul elaborarii romanului, el si-ar imbraca, disimulandu-si actiunea sub nenumarate haine froase si multicolore tesute de imaginatia sa, acea goliciune initiala, punctul de plecare al spectacolului. Acest proces este atat de complex, incat [...] nici macar autorul nu mai e in stare sa identifice in produsul finit acele imagini depozitate in memoria lui- impuse de viata- care i-au declansat fantezia."

"Romancierul nu-si alege temele, este ales de ele. Daca scrie despre anumite chestiuni, e pentru ca i s-au intamplat anumite lucruri."

"Romancier autentic este acela care asculta docil de comandamentele pe care i le impune viata, scriind despre aceste teme si evitandu-le pe cele care nu se nasc intim din propria experienta si nu-i parvin la constiinta cu un caracter de necesitate."

"Aceasta situare in raspar cu realitatea, aceasta nepotrivire care este secreta ratiune de a fi a literaturii, face ca tocmai ea sa ne ofere o marturie unica asupra unei epoci date. Viata descrisa de fictiuni nu este niciodata cea traita realmente de cei care le-au inventat, le-au scris, le-au citit si le-au laudat, ci una fictiva, pe care au trebuit s-o creeze artificial fiindca n-o puteau trai in realitate. [...] Altfel spus, fictiunea este o minciuna care tainuieste un adeva adanc; ea e viata care n-a fost, cea pe care barbatii si femeile unei epoci date au vrut si n-au putut s-o aiba, asa ca au fost nevoiti s-o inventeze. Ea nu este zugravirea fatisa a Istoriei, ci mai degraba partea goala de dinauntru, reversul mastii, ne-intamplarea care tocmai de aceea a trebui sa fie creata de imaginatie si de cuvinte."