Asa grait-a Zarathustra- Friedrich Nietzsche

"Doar omul a dat valoare lucrurilor, spre-a se sustine- el a dat lucrurilor noima lor, o noima omeneasca! De-aceea i se spune "om", adica cel care pretuieste."

"Au existat pana acum o mie de scopuri, caci au existat o mie de popoare. Doar lantul pe cele-o mie de capete lipseste, lipseste inca un singur scop. Umanitatea n-are inca scop.

Dar spuneti-mi, voi, frati ai mei: daca umanitatii ii lipseste scopul, nu-nseamna oare ca ea insasi nu exista inca?"

"Tu i-ai silit pe multi sa-si schimbe parerea despre tine; iar ei iti reproseaza cu asprime-aceasta. Tu te-ai apropiat de ei, dar ti-ai continuat cararea: ei n-or sa-ti ierte aceasta niciodata."

"[despre Iisus] O, credeti-ma, frati ai mei, el a murit prea devreme: el insusi si-ar fi renegat invatatura, de-ar fi ajuns la varsta mea! Era destul de nobil ca sa si-o renege!"

"Voi inainte de-a va fi cautat pe voi, m-ati gasit pe mine. Asa fac credinciosii toti; iata de ce conteaza-atata de putin orice credinta."

"Dumnezeu este o presupunere, insa eu vreau ca presupunerile voastre sa nu intreaca vointa voastra creatoare.

Oare-ati putea voi sa creati un Dumnezeu?- Atunci sa nu-mi vorbiti de niciun Dumnezeu! Dar Supraomul il puteti crea.

Poate ca nu voi insiva, o, frati ai mei! Dar ati putea sa deveniti stramosi ai Supraomului: si-ar fi cea mai inalta creatie a voastra!"

"Daca prietenul iti face rau, sa-i spui: "Iti iert tot raul ce mi l-ai facut; dar raul ce ti l-ai facut chiar tie- cum as putea pe acesta sa ti-l iert!

Asa vorbeste orice iubire mare: ea depaseste chiar si mila si iertare."

"Vai tuturora celor ce iubesc, care nu izbutesc sa se ridice deasupra milei lor!

Asa-mi graia odata diavolul: "Si Dumnezeu isi are infernul sau: este iubirea lui fata de oameni."

"Inima-nfierbantata si cap rece: acolo unde-acestea doua se-ntalnesc, se isca-un vant vijelios, "Mantuitorul"."

"Nu sunteti vulturi: de-aceea n-ati gustat nici fericirea iscata de teroarea spiritului. Iar cine nu e pasare- acela sa nu-si faca cuib deasupra abisurilor."

"De spectatori are nevoie spiritul poetului: chiar daca-acestia nu sunt decat bivoli!"

"Pamantul are o piele; iar pielea-aceasta are boli. Una din ele, de exemplu, se numeste: "om"."

"Eu vad si am vazut lucruri mai rele si unele atat de-ngrozitoare, ca nici nu-mi vine sa le povestesc pe unele, pe celelalte insa nu pot sa le tac; de pilda, oameni, carora le lipseste totul, iar din ceva au mult prea mult; oameni, ce nu sunt altceva decat un mare ochi, o gura mare, sau un pantec mare, sau altceva enorm- eu ii numesc infirmi de-a-ndoaselea."

"Prezentul si trecutul omenirii- vai, dragi prieteni, imi este mie cel mai greu de suportat; si n-as putea sa mai traiesc, daca n-as fi-n acelasi timp si un vizionar a tot ce va sa vie."

"Si astfel nor de nor se adunara peste spirit, pana ce nebunia incepu sa predice: "Totul e pieritor, de aceea totul merita sa piara!" "

"De unde vin cele mai-nalte piscuri? asa m-am intrebat candva. Am invatat ca ele vin din mare.

Aceasta marturie e scrisa-n stancaria lor si pe peretii piscurilor lor. Ce-i mai inalt trebuie din ce in ce mai adanc sa-si cucereasca inaltimea."

"Curajul este insa ucigasul cel mai bun, curajul care-ataca: el chiar si moartea o omoara, zicand: "Aceasta a fost oare viata? Ei bine: s-o luam de la-nceput!" "

"Ele se contrazic, aceste drumuri; ba chiar se-nfrunta cap in cap- si-aici sub acest arc de poarta se-ntalnesc. Numele lui e scris colo sus; priveste: "clipa".

Dar daca cineva s-ar duce mai departe- tot mai departe, pururi mai departe- crezi tu, piticule, ca drumurile-acestea s-ar contrazice vesnic?

"Oricare dreapta minte", a murmurat piticul cu dispret. "Oricare adevar e curb, iar timpul insusi e un cerc." "

"(...) nu sunt oare toate lucrurile atat de strans inlantuite, incat aceasta clipa trage dupa sine toate lucrurile viitoare? Si pe ea insasi, asadar?"

"Noi nu vorbim unul cu altul, fiindca stim prea multe- pastram tacerea si suradem unul altuia-n stiinta noastra."

"In locu-acestei vesnice vointe, am pus exuberanta si sminteala, cand am grait: "Un singur lucru e cu neputinta-n toate- rationalitatea lor!"

Desigur, putina ratiune, un bob de-ntelepciune imprastiat din stea in stea- aceasta dospeala e amestecata-n orice lucru: pentru sminteala lor, in toate lucrurile se gaseste-ntelepciune!

Putina-ntelepciune e de altfel cu putinta; insa aceasta fericita siguranta, in toate lucrurile am gasit-o: toate prefera pe picioarele-ntamplarii- sa danseze."

"Iata o noua forma de tacere, pe care am invatat-o: larma ce-o fac in jurul meu asterne-o manta peste gandurile mele."

"Cel care lauda pare a restitui ceva, insa de fapt el vrea sa capete mai mult."

"Sunt Zarathustra, omul fara Dumnezeu: pun toate intamplarile la fiert in oala mea. Si numai dupa ce sunt bine fierte, le socotesc drept excelente, ca feluri din bucataria mea."

"Pentru unii singuratatea e refugui pentru bolnavi, dar pentru altii singuratatea e refugui de cei bolnavi."

"Mascat am stat alaturi de ei [de oameni] si fata-ntotdeauna sa-mi fac mie insumi rau, spre-a-i suporta pe ei si ne-ncetat zicandu-mi singur: "Nebunule, tu nu-i cunosti pe oameni!"

"Dar cel ce s-a descoperit pe sine insusi zice: "Acesta este binele si raul meu. In felu-acesta el reduce la tacere si cartita, si pe piticul care zic: "Un singur rau si-un singur bine pentru toti." "

"Fiindca-aceasta este invatatura mea: cel care vrea sa-nvete sa zboare intr-o buna zi acela trebuie mai intai sa-nvete sa stea, sa mearga, sa alerge, sa se catere si sa danseze: pentru-a zbura nu e destul sa dai din aripi!"

"Si tot acolo am cules din drum cuvantul "Supraom", convingerea ca omul e ceva ce trebuie depasit,

-ca omul e o punte, nu un scop: slavindu-si plin de bucurie amiaza si amurgul, ca drum spre noile-aurore."

"A elibera trecutul din om si-a transforma "Ceea ce-a fost", pana ce chiar vointa zice: "Dar chiar aceasta-am vrut-o eu! Aceasta este ceea ce voi vrea!"

"Marea mea dragoste fata de cei indepartati atata cere numai: nu va crutati aproapele!"

"Cel care nu-i in stare sa-si porunceasca siesi- acela trebuie sa-asculte. Multi pot sa-si porunceasca, insa nu multi sa asculte de ei insisi."

"Oamenii buni cedeaza, se predau, inima lor aproba ne-ncetat, fiinta lor asculta. Dar cine-asculta- acela nu se-aude pe sine insusi!"

" Voi, obositii lumii! Lenesii pamantului! Cu vergi ar trebui sa fiti batuti! Sub lovituri de vergi ati invata ce sprintene picioare-aveti!

Caci, daca nu cumva sunteti bolnavi si creaturi uzate, voi sunteti numai niste trantori smecheri sau niste mîţe senzuale pofticioase ce se-ascund. Si daca nu vreti sa-alergati de bunavoie, atunci adio!

De ce sa te vrei doctor pentru incurabili: asa te-nvata Zarathstra- mai bine-adio!"

"O, fratii mei, sunt oare crunt? Dar eu va zic: ceea ce sta sa cada mai trebuie si-mpins umpic.

Iar cel pe care nu-l puteti invata sa zboare, pe-acela invatati-l sa cada cat mai repede!"

"O, frati ai mei! Unde se-ascunde oare primejdia cea mai mare pentru orice viitor al omului? Oare nu-n randul celor buni si drepti?-

-al celor care zic si simt din toata inima: "Noi stim de-acuma ce e bun si drept si-l stapanim de-asemenea; vai celui care tot mai cauta!"

"Indata ce un mare om scoate un urlet, apare unul mititel alaturi; si-i curg din gura bale, de placere. Dar el numeste-aceasta "mila"."

"Nu datatorul trebuie sa multumeascaa, pentru ca primitorul a primit? Nu este darul o necesitate? Primirea unui dar nu-i indurare?"

"Si Zarathustra merse ganditor tot mai departe si tot mai adanc, prin codri [...] dar cum i se intampla orisicui, cu gandul dus la lucruri grave, calca un om."

"[despre Dumnezeu] Iar daca ne-nsela urechea noastra, de ce ne-a dat ureche care sa ne-nsele? Aveam urechi umplute cu namol- ei bine! cine ni l-a pus acolo? Prea multe a gresit olarul aceasta, lipsit de-nvatatura! Dar sa se razbune pe blide, oale si pe creaturi, deoarece-i pareau gresite- acesta este un pacat chiar impotriva bunului gust."

"Se spune ca omul se iubeste doar pe sine: vai! ce mare trebuie sa fie aceasta iubire fata de sine insusi! Si cat dispret fata de sine este-n ea!"

"Sa duc viata care-mi place sau daca nu- deloc. Atata vreau, si-atata vrea chiar omul cel mai sfant."

"Nimic nu intareste-n bucurie pe pamant, ca o vointa-nalta si puternica; ea este planta lui cea mai frumoasa."

"Cei mai ingrijorati intreaba astazi: "Cum poate omul sa ramana om?" Dar Zarathustra este primul si singurul care intreaba: "Cum poate omul sa se depaseasca?"

"Si mai curand sa disperati decat sa va predati. Fiindca-ntr-adevar, de-aceea va iubesc, pentru ca nu stiti sa traiti in timpu-acesta, oameni superiori! De-aceea e superioara viata voastra!"

"Voi, dupa mine, nu ati suferit de-ajuns! Voi suferiti doar de voi insiva, nu suferiti de starea omului."

"Unii, laudandu-se, sustin ca ei nu mint: dar neputinta de-a minti este departe de dragostea de adevar."

"Voi, creatorii, sa dati uitarii acest "pentru": virtutea voastra insiva va cere sa nu faceti nimica "pentru", "din cauza", nici "pentru ca". [...] A face ceva "pentru-aproapele" este virtutea celor maruntei, cei cu deviza "unul pentru altul" si "o mana spala pe alta": ei n-au nici dreptul nici forta de a avea egoismul vostru!"

"Ceea ce creste in singuratate e doar ce-aduce fiecare cu sine, chiar si bestia din el. De-aceea eu nu recomand prea multora singuratatea."

"Oare ce-a fost pe lume pana-acuma pacatul cel mai mare? Oare n-a fost cuvantul celui ce zicea: "Vai celor care rad aici!"

Chiar nu gasise el pe lume niciun motiv sa rada? Inseamna ca nu cautase bine. Chiar si-un copil ar fi gasit destule motive."

"Chiar lucrul cel mai rau are doua parti bune- chiar lucrul cel mai rau are picioare bune de dansat; deci invatati voi insiva, oameni superiori, cum sa va tineti pe picioare!"

Pe culmile disperarii- Emil Cioran

"Daca cineva s-ar fi sacrificat pentru ca eu sa fiu fericit acum, atunci eu sunt mai nefericit decat el, fiindca nu inteleg sa-mi cladesc o existenta pe un cimitir."

"Tot ceea ce este forma, sistem. categorie, cadru, plan sau schema considerate ca aspecte si tendinte de absolutizare rezulta dintr-un minus de continuturi si productivitate, dintr-o deficienta de energie launtrica, dintr-o sterilitate a vietii spirituale. [...] Cine nu iubeste starile haotice nu e creator, iar cine dispretuieste starile maladive n-are drept sa vorbeasca de spirit."

"De ce marile bucurii aduc tristetea? Fiindca odata cu elanul consumat in aceste excese mai ramane numai senzatia ireparabilului si sentimentul parasirii si al pierderii. [...] Tristetea apare dupa toate fenomenele prin care viata pierde din ea insasi."

"Cei mai nefericiti oameni sunt aceia care n-au dreptul la inconstienta."

"Am cel mai mare dispret pentru acei ce rad de sinuciderile din iubire, deoarece acestia nu inteleg ca o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeste o anulare a fiintei lui, o pierdere totala de sens, o imposibilitate de fiintare."

"Femeile sunt niste nulitati simpatice."

"In lumea aceasta inca n-a murit nimeni de suferinta altuia. Iar acela care a zis ca moare pentru noi n-a murit, ci a fost omorat."

"Eternitatea nu e accesibila decat in eliminarea raportarilor, prin vietuirea clipei in mod absolut."

"Toti aceia care umbla dupa eternitate o fac din frica de moarte. Singurul rost mai adanc al experientei eternitatii e sa te faca sa uiti ca mori."

"Toate durerile care se sting aduc cu ele un sentiment de tulburare. ca si cum intrarea intr-un ritm echilibrat ti-ar inchide calea pentru regimuri torturante si incantatoare in acelasi timp, si de care nu te poti desparti fara sa intorci ochii inapoi."

"Mitul biblic al cunoasterii ca pacat este cel mai profund mit din cate a inchipuit oamenii, [...] Cunoasterea adevarata este cel mai mare intuneric."

"Fiinta iubita se purifica intr-o imaterialitate, intocmai cum s-ar risipi intr-o melodie. Si atunci nu poti sti absolut deloc daca iubirea ta e vis sau realitate."

"Cu ce te pune in contact iubirea? Nu este ea universalul si specificul absolut in acelasi timp? Nu este paradoxul iubirii de a atinge un vag general, desi ea se orienteaza inspre o singura fiinta? Comuniunea mai adanca nu se realizeaza decat prin individual. Iubesc o fiinta; dar intrucat ea este un simbol al totului, eu particip ontologic la tot si la esenta, in mod inconstient naiv. Participarea universala a iubirii presupune specificare obiectului, caci nu poti avea un acces total fara accesul absolut al unei fiinte individuale."

"In somn uiti drama vietii tale, uiti complicatiile si obsesiile, asa incat fiecare desteptare este un inceput nou de viata, este o speranta noua. Viata pastreaza astfel o discontinuitate placuta, care da impresia unei continue regenerari, a unei renasteri permanente."

"Toti oamenii care gandesc viu au dreptate, deoarece nu exista argumente hotaratoare impotriva lor. Ca mai sunt oameni care cauta adevarul, nu pot avea decat regrete. Sau inteleptii n-au inteles nici acum ca adevarul nu poate sa existe?"

"Daca Iisus n-ar fi murit pe cruce, crestinismul n-ar fi triumfat. Oamenii se indoiesc cu drept cuvant in fata a orice, numai in fata mortii nu."

"Pentru a trezi lumea moderna la viata trebuie scris elogiul lenei, al acelei lenevii pline de impacare si de un zambet ce accepta totul. Este infinit mai mult simt metafizic intr-un om lenes, decat intr-unul activ. Se intampla insa uneori ca lenea sa fie intocmai ca si munca, un semn de imbecilitate. De aceea, adevaratul elogiu nu poate fi decat acel al transfigurarii."

"Marea receptivitate pentru durere pe care o au unii oameni ii duce la amestecul oboselii cu o expansiune vulcanica, a furtunilor interne cu marile depresiuni. Un vulcan carui lava ar suferi cristalizari chiar in elanul, in izbucnirea ei s-ar consolida si s-ar topi succesiv in ascensiunea sa. De aceea dupa acest vulcan nu ramane numai fum, ci si gheata."

"Sa fie oare pentru noi existenta un exil si neantul o patrie?"

"Atunci nu se va mai mira nimeni de ce, pentru o mare sensibilitate, se poate pune problema daca mai are rost sa traiesti dupa ce asculti unele simfonii sau dupa ce privesti un peisaj rar si fascinator. Toate aceste experiente au un caracter de definitivat sau in cazul cel mai bun de rascruce. Dupa ele, oricata diversitate ai mai cauta in viata, ea nu te poate indeparta de la senzatia de gol ce urmeaza fantasticelor plenitudini ce se nasc si cresc in experientele capitale."

"Interiorizarea duce la prabusire, fiindca prin ea a intrat oarecum lumea in tine si te apasa dincolo de orice rezistenta."

"- De cand trebuie sa inceapa fericirea noastra? De cand ne-am convins ca adevarul nu poate exista."

"O existenta mare incepe de acolo de unde pentru ea sfarseste morala, fiindca numai de aici ea poate risca orice, poate incerca absolut totul, chiar daca obstacole o impiedica de la realizari efective."

"Dupa ce te-ai framantat ca un nebun sa rezolvi toate problemele, dupa ce te-ai chinuit pe culmi, cand ar trebui sa dai raspunsurile supreme, sfarsesti prin a gasi in tacere singura realitate si singura forma de expresie si cine nu sfarseste in tacere inseamna ca n-a vazut totul."

"Nu orice psiholog incepe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfarseste insa prin a fi sceptic."