Pe culmile disperarii- Emil Cioran

"Daca cineva s-ar fi sacrificat pentru ca eu sa fiu fericit acum, atunci eu sunt mai nefericit decat el, fiindca nu inteleg sa-mi cladesc o existenta pe un cimitir."

"Tot ceea ce este forma, sistem. categorie, cadru, plan sau schema considerate ca aspecte si tendinte de absolutizare rezulta dintr-un minus de continuturi si productivitate, dintr-o deficienta de energie launtrica, dintr-o sterilitate a vietii spirituale. [...] Cine nu iubeste starile haotice nu e creator, iar cine dispretuieste starile maladive n-are drept sa vorbeasca de spirit."

"De ce marile bucurii aduc tristetea? Fiindca odata cu elanul consumat in aceste excese mai ramane numai senzatia ireparabilului si sentimentul parasirii si al pierderii. [...] Tristetea apare dupa toate fenomenele prin care viata pierde din ea insasi."

"Cei mai nefericiti oameni sunt aceia care n-au dreptul la inconstienta."

"Am cel mai mare dispret pentru acei ce rad de sinuciderile din iubire, deoarece acestia nu inteleg ca o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeste o anulare a fiintei lui, o pierdere totala de sens, o imposibilitate de fiintare."

"Femeile sunt niste nulitati simpatice."

"In lumea aceasta inca n-a murit nimeni de suferinta altuia. Iar acela care a zis ca moare pentru noi n-a murit, ci a fost omorat."

"Eternitatea nu e accesibila decat in eliminarea raportarilor, prin vietuirea clipei in mod absolut."

"Toti aceia care umbla dupa eternitate o fac din frica de moarte. Singurul rost mai adanc al experientei eternitatii e sa te faca sa uiti ca mori."

"Toate durerile care se sting aduc cu ele un sentiment de tulburare. ca si cum intrarea intr-un ritm echilibrat ti-ar inchide calea pentru regimuri torturante si incantatoare in acelasi timp, si de care nu te poti desparti fara sa intorci ochii inapoi."

"Mitul biblic al cunoasterii ca pacat este cel mai profund mit din cate a inchipuit oamenii, [...] Cunoasterea adevarata este cel mai mare intuneric."

"Fiinta iubita se purifica intr-o imaterialitate, intocmai cum s-ar risipi intr-o melodie. Si atunci nu poti sti absolut deloc daca iubirea ta e vis sau realitate."

"Cu ce te pune in contact iubirea? Nu este ea universalul si specificul absolut in acelasi timp? Nu este paradoxul iubirii de a atinge un vag general, desi ea se orienteaza inspre o singura fiinta? Comuniunea mai adanca nu se realizeaza decat prin individual. Iubesc o fiinta; dar intrucat ea este un simbol al totului, eu particip ontologic la tot si la esenta, in mod inconstient naiv. Participarea universala a iubirii presupune specificare obiectului, caci nu poti avea un acces total fara accesul absolut al unei fiinte individuale."

"In somn uiti drama vietii tale, uiti complicatiile si obsesiile, asa incat fiecare desteptare este un inceput nou de viata, este o speranta noua. Viata pastreaza astfel o discontinuitate placuta, care da impresia unei continue regenerari, a unei renasteri permanente."

"Toti oamenii care gandesc viu au dreptate, deoarece nu exista argumente hotaratoare impotriva lor. Ca mai sunt oameni care cauta adevarul, nu pot avea decat regrete. Sau inteleptii n-au inteles nici acum ca adevarul nu poate sa existe?"

"Daca Iisus n-ar fi murit pe cruce, crestinismul n-ar fi triumfat. Oamenii se indoiesc cu drept cuvant in fata a orice, numai in fata mortii nu."

"Pentru a trezi lumea moderna la viata trebuie scris elogiul lenei, al acelei lenevii pline de impacare si de un zambet ce accepta totul. Este infinit mai mult simt metafizic intr-un om lenes, decat intr-unul activ. Se intampla insa uneori ca lenea sa fie intocmai ca si munca, un semn de imbecilitate. De aceea, adevaratul elogiu nu poate fi decat acel al transfigurarii."

"Marea receptivitate pentru durere pe care o au unii oameni ii duce la amestecul oboselii cu o expansiune vulcanica, a furtunilor interne cu marile depresiuni. Un vulcan carui lava ar suferi cristalizari chiar in elanul, in izbucnirea ei s-ar consolida si s-ar topi succesiv in ascensiunea sa. De aceea dupa acest vulcan nu ramane numai fum, ci si gheata."

"Sa fie oare pentru noi existenta un exil si neantul o patrie?"

"Atunci nu se va mai mira nimeni de ce, pentru o mare sensibilitate, se poate pune problema daca mai are rost sa traiesti dupa ce asculti unele simfonii sau dupa ce privesti un peisaj rar si fascinator. Toate aceste experiente au un caracter de definitivat sau in cazul cel mai bun de rascruce. Dupa ele, oricata diversitate ai mai cauta in viata, ea nu te poate indeparta de la senzatia de gol ce urmeaza fantasticelor plenitudini ce se nasc si cresc in experientele capitale."

"Interiorizarea duce la prabusire, fiindca prin ea a intrat oarecum lumea in tine si te apasa dincolo de orice rezistenta."

"- De cand trebuie sa inceapa fericirea noastra? De cand ne-am convins ca adevarul nu poate exista."

"O existenta mare incepe de acolo de unde pentru ea sfarseste morala, fiindca numai de aici ea poate risca orice, poate incerca absolut totul, chiar daca obstacole o impiedica de la realizari efective."

"Dupa ce te-ai framantat ca un nebun sa rezolvi toate problemele, dupa ce te-ai chinuit pe culmi, cand ar trebui sa dai raspunsurile supreme, sfarsesti prin a gasi in tacere singura realitate si singura forma de expresie si cine nu sfarseste in tacere inseamna ca n-a vazut totul."

"Nu orice psiholog incepe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfarseste insa prin a fi sceptic."