REM- Mircea Cartarescu

"Un mare scriitor nu este altceva decat un scriitor. Diferenta este de nuanta, nu radicala. Toti saritorii in inaltime sar, sa zicem, doi metri. Unul sare doi metri si cinci centimetri si este un mare sportiv. Nu, nu merita osteneala nici sa te gandesti macar sa ajungi doar un biet mare scriitor, doar un parlit de autor genial. Ia cele mai bune carti scrise vreodata. Abia daca sunt ceva mai rasarite decat cartile mediocre. Fundamental sunt tot carti, nimic altceva. Iti vor da, la citire, o placere estetica ceva mai intensa. Ca o cafea un pic mai dulce. O sa le lasi din mana dupa treizeci de pagini ca sa-ti faci un sandvici sau ca sa te duci la baie. Ai sa le citesti in paralel cu cine stie ce carte politista. Peste cateva mii de ani vor fi si ele praf si pulbere. In conditiile astea, sa-ti propui tu, un om, o fiinta careia i s-a dat sansa nebuneasca de a exista si de-a reflecta asupra lumii, sa ajungi doar un geniu este umilitor, este infim. [...] In fiecare om exista posibilitati fata de care ambitia de-a fi cel mai mare scriitor dintotdeauna al lumii este pur si simplu dezonoranta prin facilitatea ei. Caci ce miracol mai conteaza fata de miracolul de-a sti ca existi? [...] Nu, nu vreau sa ajung un mare scriitor, vreau sa ajung Totul. Visez necontenit la un creator care, prin arta lui, sa ajunga cu-adevarat sa influenteze viata oamenilor, a tuturor oamenilor, si apoi viata intregului univers, pana la stelele cele mai indepartate, pana la capatul spatiului si-al timpului. Iar apoi sa se substituie universului, sa devina el insusi Lumea. Numai asa cred ca un om, un artist, si-ar putea indeplini menirea."

"Dar cei mai multi dintre oameni- sau, hai sa zicem, dintre scriitori- nu vor ajunge totul. Eu... eu sunt unul dintre ei. Dar eu macar stiu asta si prin tot ce scriu incerc sa-mi exprim neputinta. Stiu ca nimic nu poate fi spus, ca nimeni nu asteapta de la tine sa spui ceva, dar si ca trebuie sa spui."

"Nu stiam pe atunci un adevar pe care accesul la REM mi l-a revelat cu forta evidentei si pe care n-o sa-l mai uit: cu cat spatiul actiunii sau jocului sau gandirii este mai ingust, cu atat restul lumii, adica Lumea, este mai larga. Si merita intotdeauna sa te restrangi, chiar si pana la inexistenta, ca sa sporesti minunea lumii."

"Padurea nu avea limite, nu avea sens, ea era singura lume pe care ti-o puteai imagina."

"Mi-au trebuit ani de zile, a trebuit sa ma maturizez, sa devin, uite, aproape o baba, ca sa incep sa cred ca inteleg cu adevarat ce este REM-ul, ca el nu se afla acolo, inauntrul magaziei, ci in afara ei, ca de fapt noi suntem REM-ul, tu si cu mine, si povestirea mea, si Bloody Mary, si catelul lovit de masina, ca lumea noastra e o fictiune, ca suntem eroi de hartie si ca ne-am nascut in creierul si mintea si inima lui, pe care eu l-am vazut. Ca pana si el s-a cuprins pe sine in REM. Ca poate pana si el, in lumea lui (unde eu am patruns, asta fiind poate singura ratiune a vietii mele), nu este decat un produs al unei minti mult mai vaste, din alta lume, ea insasi fictiva. Si el, da, sunt sigura acum, cauta cu infrigurare o Intrare catre acea lume superioara, caci visul nostru, al tuturor, este sa ne intalnim Creatorul, sa privim in ochi fiinta care ne-a dat viata. Dar, vai! poate ca REM-ul nu e totusi nimic din ce cred eu despre el. Poate ca el e doar un sentiment, o strangere de inima in fata ruinarii tuturor lucrurilor, in fata a ceea ce-a fost si nu va mai fi niciodata. O amintire a amintirilor. REM-ul e, poate, nostalgia. Sau altceva. Sau toate acestea deodata. Nu stiu, nu stiu."