Geniul si zeita- Aldous Huxley

'- Problema e ca fictiunea e prea limpede, logica, pe cand realitatea n-are niciodata noima.
- Niciodata? l-am intrebat eu.
- Poate ca are din perspectiva lui Dumnezeu, recunoscu el. Dar niciodata dintr-a noastra (...) E destul de ciudat, a continuat el, dar cele mai apropiate de realitate sunt fictiunile care ar trebui sa fie cel mai putin adevarate.'

'Dumnezeu nu este fiul Memoriei; El este fiul Experientei Nemijlocite. Nu poti adora un spirit intru spirit daca n-o faci in prezent. Intoarcerea la trecut poate fi literatura de calitate. Ca filosofie, nu te ajuta cu nimic. Timpul regasit e Paradisul Pierdut, iar Timpul Pierdut inseamna Paradisul Regasit. Mortii cu mortii, viii cu viii. Daca vrei sa traiesti fiecare clipa pe masura ce ti se infatiseaza, trebuie sa mori cu fiecare clipa care trece.'

' Cu timpul ajungi sa te obisnuiesi: iata cincizeci la suta din consolarile filosofiei in doar sase cuvinte. Iar restul de cincizeci la suta poate fi exprimat in alte sase cuvinte: frate, cand esti mort, esti mort. Sau, daca vrei, poti sa faci din ele sapte: frate, cand esti mort, nu esti mort.'

'- N-ar fi apucat insa varsta de optzeci si sapte fara pastilele alea?
- Iata un exemplu perfect de intrebare fara rost. Nu-l putem readuce la viata pe Henry Maartens si nu-l putem face sa-si retraiasca viata fara homeopatie, asa ca n-o sa stim niciodata in ce masura i-a influentat automedicatia longevitatea. Si cand nu exista posibilitatea unui raspuns operational, intrebarea nu are niciun sens. Din cauza asta, urma el, nu poate exista o stiinta a istoriei- fiindca niciodata nu poti testa adevarul ipotezelor tale. De aici decurge irelevanta ultima a tuturor acestor carti. Si totusi, n-ai cum sa nu citesti chestiile astea afurisite, altminteri cum te-ai mai putea descurca in haosul evenimentelor imediate? Desigur, nu e calea cea buna- asta se intelege de la sine. E mai bine, totusi, sa o iei pe o cale gresita decat sa te ratacesti complet.'

'In realitate, exista o singura solutie, iar aceasta poate fi exprimata intr-un cuvant din opt litere, atat de socant incat pana si Marchizul de Sade a evitat sa-l foloseasca. Si mi-l rosti pe litere: d-r-a-g-o-s-t-e. Sau, daca preferi obscuritatea decenta a limbilor savante, Agape, Caritas, Mahakaruna.'

'Orice, de calitate cat de inferioara, numai sa aiba si ceva moarte. Moartea, repeta el, de preferinta violenta, de preferinta sub forma viscerelor si a descompunerii- e una din poftele copilariei. (...) Copiii au nevoie de moarte ca sa aiba parte de niste noi senzatii tari, dezgustator de delicioase. (...) caci frica, desigur, e si ea o senzatie tare, ca oricare; frica e un fel de distractie diforma.'

'... ti se infatisa privirii tot cerul, dintr-o parte a orizontului pana in cealalta. O suta optzeci de grade de mister brut, inexplicabil.'

'Ce distanta ca de la cer la pamant intre impresie si expresie! Ironia sortii face sa avem sentimente shakespeariene si (daca nu avem sansa de unu la un miliard de-a fi, intamplator, chiar Shakespeare) sa discutam despre ele ca niste vanzatori de automobile, ca niste adolescenti sau ca niste profesori de colegiu. Practicam o alchimie pe dos- atingem aurul si-l transformam in plumb; atingem versurile pure ale experientei si acestea se transforma in echivalentele verbale ale aiurelii si ale bazaconiei.'

'-Nu cumva esti nejustificat de optimist in ceea ce priveste experienta? l-am intrebat eu. E intotdeauna chiar atat de aurie si poetica?
- E in mod intrinsec aurie, starui Rivers. E poetica prin natura ei esentiala. Fireste, insa, daca esti varat pana-n gat in aiurelile si bazaconiile pe care ti le servesc formatorii opiniei publice, vei avea automat tendinta sa-ti corupi inca de la sursa impresiile personale; vei recrea lumea cu imaginile propriilor tale notiuni- si notiunile tale, fireste, sunt notiunile tuturor celorlalti, asa ca lumea in care traiesti va consta in cei mai Mici Numitori Comuni ai culturii locale. Si totusi, poezia originala este intotdeauna prezenta- intotdeauna, insista el.'

'Mangaia strunele lirei si, plin de insufletire, ne povestea despre transformarea Masei telurice in Energie celesta. Ne canta iubirea deznadajduita a Electronului pentru Nucleu. Ne interpreta cantecul Particulelor Cuantice si facea aluzii sumbre la misterele Nedeterminarii. Era idilic. Tin minte ca pe atunci puteai fi fizician de meserie fara sa fii coplesit de un sentiment de vinovatie; pe atunci inca puteai crede ca lucrezi intru slava lui Dumnezeu.'

'- Cum poate sa creada cineva cu adevarat in propria-i identitate? In logica, A este egal cu A. Lucrurile nu stau asa si in realitate. Eu-acum este o mancare de peste; eu-atunci este o cu totul alta mancare de peste.'

'Oamenii, casele, pomii, automobilele Ford model T, cainii de langa felinare- toate mi se pareau mai semnificative. M-ai putea intreba: semnificative in ce sens? Iar raspunsul este: in sine. Erau niste realitati, nu simboluri. Goethe se insela amarnic. Alles vergangliche nu reprezinta un Gleichnis.
 In fiecare clipa, fiecare lucru efemer este de-a pururi acel lucru efemer. Isi semnifica propria-i fiinta, iar aceasta fiinta (dupa cum constati atat de clar atunci cand esti indragostit) e totuna cu Fiinta scrisa cu cel mai mare F cu putinta. De ce o iubesti pe femeia de care esti indragostit? Pentru ca exista. Iar asta, la urma urmei, este definitia data de Dumnezeu siesi: sunt ceea ce sunt. O parte din fiinta ei se revarsa si impregneaza intregul univers.(...) Pe urma incetezi sa mai fii indragostit si universul se naruieste cu un chitcait batjocoritor aproape audibil, revenind la obisnuita lui lipsa de semnificatie. Ar fi putut ramane vesnic transfigurat? Poate ca da. Poate ca totu-i doar o chestiune ce tine de dragostea pentru Dumnezeu. Dar asta, adauga Rivers, e o chestie irelevanta. Sau, mai degraba, e singurul lucru relevant; daca am afirma treaba asta, ne-am pierde toti prietenii, ba chiar am putea sfarsi la balamuc. Asa ca hai sa ne intoarcem cat mai rapid la ceva mai putin primejdios.'

'...cu pomii desfrunziti ce aduceau cu niste hieroglife la apusul soarelui.'

'Cand te gandesti cat de nerafinata e limba noastra! Daca nu mentionezi corelativele fiziologice ale emotiilor, esti inexact in raport cu faptele. Dar daca le mentionezi, suna de parca ai fi scarbos si cinic. Indiferent daca-i vorba despre pasiune sau despre dorinta fluturelui de noapte de a ajunge la stea, daca-i tandrete sau adoratie sau dorul romantic- iubirea e intotdeauna acompaniata de evenimente la nivelul terminatiilor nervoase, al pielii, al membranelor mucoase, al tesuturilor glandulare si erectile. Cei care nu recunosc asta sunt niste mincinosi. Cei care o fac sunt etichetati drept pornografi. Desigur, e vina filosofiei noastre de viata. Iar filosofia noastra de viata este inevitabilul produs secundar al unei limbi care separa la nivel ideatic ceea ce in realitate este intotdeauna inseparabil. Separa si in acelasi timp evalueaza. Una dintre abstractii este "bine", iar cealalta e "rau." Nu judeca daca vrei sa nu fii judecat. Dar limba e de asa natura incat nu ne putem abtine sa nu judecam. Avem nevoie de un nou set de cuvinte. Cuvinte care sa exprime coexistenta naturala a lucrurilor.'

'Majoritatea oamenilor traiesc intr-un univers asemanator cu frantuzescul cafe au lait- cincizeci la suta lapte degresat si cincizeci la suta cicoare statuta, jumatate realitate psiho-fiziologica si jumatate trancaneala conventionala.'

' Era golita pe dinauntru, nu mai ramasese din ea decat o crusta animata de vointa. Si niciodata nu-i de ajuns sa ai doar vointa.'

'Spun ca tu esti ingrozitor de bolnav. Ma refer insa la tine? Nu-i de fapt vorba despre noua personalitate limitata, create de febra si toxine? De o personalitate fara preocupari intelectuale, fara obligatii sociale, fara griji materiale. Iar in acest timp, infirmiera grijulie ramane egala cu sinele ei normal, cu toate amintirile ei placute legate de viitor, cu constiinta ei ingrijorata ca dincolo de cei patru pereti si ai camerei bolnavului se afla o alta lume. (...) Ea nu are niciun drept la luxul de a muri, de a se elibera, predandu-se, din camera bolnavului devenita temnita.'

'E ingrozitoare ideea rupturii', am auzit-o spunand. 'Stai neajutorat si te uiti cum se rup legaturile, una dupa alta. Legaturile cu oamenii, legaturile cu limba, legaturile cu universul inconjurator. Ei nu vad, nu simt caldura, nu respira. Si, in cele din urma, incep sa cedeze legatura cu propriul lor trup. La urma de tot, sunt lasati sa atarne de un singur fir- iar acesta devine tot mai subtire, mai subtire cu fiecare minut ce se scurge.'

'Cei muribunzi, cei vii- cu totii sunt intotdeauna singuri.'

'Clopotele erau o insulta fabricata de mana omului, adaugata in mod gratuit unui rau cosmic.'

'Unicul nostru avantaj in raport cu raposata de la Chicago, in raport cu muribundul de la capatul celalalt al casei consta in faptul ca noi ne puteam consuma singuratatea in doi, ne puteam juxtapune singuratatile si puteam pretinde ca le-am fuzionat intr-o comunitate.'

'Adevarul, tot adevarul, numai si numai adevarul, zise el in cele din urma. Toti martorii depun acelasi juramant si depozitiile lor se refera la aceleasi evenimente. De aici rezulta, desigur, cincizeci si sapte de varietati de fictiune.'

'Intre timp, nu putem decat sa consemnam faptul ca, la nivel verbal, moralitatea nu este altceva decat folosirea sistematica a unui limbaj neadecvat.'

'Somnul tine tot de Lumea Cealalta. Tine de alteritate chiar mai mult decat paradisul atingerii. De la dragoste se trece la somn, de la celalalt la si mai celalalt.'

'Cantitatea Necunoscuta, repeta Rivers. La un capat al spectrului se afla spiritul pur, Lumina Clara a Vidului; iar la celalalt se afla instinctul, sanatatea, functionarea perfecta a unui organism infailibil atata timp cat nu ne amestecam in treburile lui; iar undeva ingtre cele doua extreme se afla acel ceva pe care Sfantul Pavel il numea 'Hristos'- divinul devenit uman. Gratia spirituala, gratia animalica, gratia umana- aspectele aceluiasi mister fundamental; in mod ideal, cu totii ar trebui sa fim deschisi in fata tuturor acestora. In practica, cei mai multi dintre noi fie ne baricadam impotriva oricarei forma de gratie, ori, daca deschidem poarta, o deschidem numai uneia dintre forme. Ceea ce, deigur, nu-i de ajuns. Si totusi, o treime de paine e mai buna decat nici una.'

'Nu trebuie sa uitam ca cele mai necrutatoare razboaie nu sunt cele purtate pentru lucruri, ci acelea date pentru aberatiile pe care idealistii buni de gura le trancanesc despre niste lucruri, cu alte cuvinte- razboaiele religioase. Ce-i o limonada? O chestie pe care o faci din lamai. Si ce-i o cruciada? O chestie pe care o faci din cruci- o demonstratie de forta gratuita, justificata de o obsesie in legatura cu niste simboluri neelucidate. 'Ce citesti, alteta?' 'Vorbe! Vorbe! Vorbe!' Ce pret are un nume? Raspuns: cadavre, milioane de cadavre. Iar morala este: taca-ti fleanca! Sau, daca trebuie sa deschizi gura, nu lua prea in serios nimic din ce iese din ea.'

'Redusa la tacere, o fapta e o fapta e o fapta. Traspusa in cuvinte si discutata, devine o problema etica, un casus belli, sursa unei nevroze.'

'Acum inteleg de ce erai atat de irezistibil. Erai nefericit.'