'Singura carte care are vreo insemnatate pentru scriitor este cea pe care o scrie. Odata publicata, dupa ce altii au inceput s-o citeasca, ea isi pierde actualitatea. Asa incat un scriitor nu este niciodata interesat sa discute despre vreuna din cartile sale.'
'Desigur, din punct de vedere al pitorescului, am pierdut mult odata cu renuntarea la eticheta. Ma intreb unde vom ajunge tot renuntand la conventionalisme.'
'In literatura, clasicismul este intolerabil, pentru ca impune un numar prea mare de reguli restrictive; in dragoste el este intolerabil pentru ca impune prea putine. Ambele au insa un lucru in comun, cu toate ca in mod aparent se deosebesc, si anume: sunt prozaice si reci. Numai nascocind dragostei reguli ce pot fi incalcate, numai acordandu-i o insemnatate aproape supranaturala, ea poate fi facuta interesanta. In jurul alcovului trebuie sa roiasca deopotriva ingerii, filosofii si demonii; altminteri, barbatii si femeile inteligente n-au ce cauta in el.'
'Oamenii vor libertate, dar in cele din urma nu se aleg decat cu plictiseala.'
'Este nevoie de crinoline pentru a incita imaginatia, si de guvernante implacabile pentru a inflacara dorinta si pasiunea. Prea multele discutii usuratice despre complexul lui Oedip si despre homosexualitate nu fac decat sa toceasca dragostea. In cativa ani, si nu ma feresc sa fac profetii, voi tinerii veti incepe sa va soptiti din nou tot felul de cuvinte sublime despre ingeri, surori de caritate si infinit. Veti fi din nou cocolositi si veti suspina dupa gratii.Iar dragostea, in consecinta, va va parea mult mai romantica, mai atragatoare decat in aceste zile de emancipare.'
pag. 68-69
'Oricine are ceva de spus nu poate sa nu fie gresit inteles.'
pag. 73
'Citim cu totii prea mult in zilele noastre, pentru a citi cum trebuie.(...) Mania aceasta de a fi la curent cu toate, este cea care a nimicit arta de a citi.'
'Caci, desi am invatat sa fim dezgustati de spectacolul unei coride, al unei executii sau al unei lupte intre gladiatori, privim cu placere spasmele unor suferinte spirituale.'
'Popoarele fericite, spunem noi acum, nu au istorie;si ar trebui sa adaugam; indivizii fericiti nu au literatura.'
'Si daca te gandesti mai bine, a-i multumi lui Dumnezeu este ca acelasi lucru cu a te lauda sau a te mandri.'
'Deoarece este evident ca nu exista legi morale. Pe de o parte avem in societate obiceiuri, iar pe de alta parte indivizi cu sentimentele si reactiile lor morale specifice.'
'Ah, daca am putea fi hedonisti, sau daca am putea face numai ce-i placut! Dar, ca sa fii hedonist trebuie sa fii cu desavarsire rational: nu exista insa hedonisti autentici si nici nu vor exista vreodata.'
'De multe ori imi doresc sa nu fiu liber din punct de vedere obiectiv. Atunci, cel putin, as putea blestema pe altcineva decat pe mine insumi ca-mi sta in cale.'
'Am invatat arta de a scrie bine, adica arta de a nu spune nimic, insiruind fraze cizelate cu grija.'
'Scriu cu grija, in mod serios, cu pasiune chiar, ca si cum ar fi important pentru lume sa-mi cunoasca gandurile, ca si cum as avea un suflet de salvat, dandu-i o expresie.'
'Norii pe care ii admirati atat de mult s-au putut forma numai datorita prafului excremential degajat de pamant si care pluteste in aer. (...) De aici provin norii- aceste splendide formatiuni celeste, dar al caror miez e facut din praf. Ce simboluri ale idealismului uman!'
'Imi inchipuiam ca ar fi fost mai rezonabil ca ei sa-si fi oprit ambarcatiunea si sa ma fi intrebat peste intinderea de apa: "Buna dimineata, straine, ce-ti mai face sufletul? Si ce-ar trebui sa facem noi pentru a fi mantuiti?" Pe de alta parte insa, obiceiul nostru de a nu-i considera pe straini nimic altceva decat niste broaste sleite de putere, ne scuteste, probabil, de o gramada de neplaceri."
pag. 113-116
'Dar exista, oare, un motiv major sa fim emotionati ori de cate ori intalnim virtutea in societatea umana? Faptul ca oamenii au ficat si pancreas, de pilda, nu ne prea emotioneaza. La om virtutile sunt atat de firesti ca si organele digestive.'
'Singurul lucru pe care il aveti de facut este sa va opriti pentru un moment din lucru si sa va intrebati: "De ce fac asta? Pentru ce toate acestea? Am venit oare pe lume, inzestrat cu un suflet care s-ar putea foarte bine sa fie nemuritor, pentru unicul scop de a sta in fiecare zi la aceasta masa?'
'I: Si ce se va intampla daca voi deveni constient, daca voi incepe intr-adevar sa gandesc?
R: Scaunul rotativ ti se va transforma intr-un tobogan, dusumeaua biroului se va deplasa lin si te vei pomeni precipitat in abis.
In jos cu toata viteza! Senzatia e delicioasa, desi iti produce putina greata.'
'In definitiv, ce nevoie avea sa citeasca? Cand cineva este insasi viata, n-are nevoie de hartoage.'
'Unii oameni reusesc sa-si transforme viata intr-o convalescenta continua. Se comporta mereu ca si cum cu o clipa inainte ar fi fost gata sa moara; traiesc intr-o stare de euforie, numai de dragul de a trai, si se simt fericiti numai pentru ca nu sunt morti. Pentru cei, insa, care nu sunt niste convalescenti innascuti, s-ar putea ca secretul fericirii sa se gaseasca in posibilitatea de a se ineca incomplet, de trei ori pe zi, regulat, inainte de masa. O recomand ca pe o alternativa ceva mai practica la remediul meu impotriva plictiselii: "toboganul din fiecare birou".'
'Una dintre victoriile cele mai remarcabile ale secolului al nouasprezecelea a fost delimitarea in asa fel a notiunii 'imoral' incat in mod practic aceasta sa nu poata fi aplicata decat celor care beau prea mult sau fac prea multa dragoste. Cei cu alte pacate mortale ii puteau astfel privi cu indreptatita indignare pe betivi si pe destrabalati.'
'Ca si cum ai incerca sa privesti stelele prin fumul Londrei. Ah, daca ai putea opri aceasta miscare, sau daca ai putea scapa de ea, cu siguranta ca ai fi in stare sa vezi limpede toate aceste lucruri mari si tacute de dincolo. Dar nu poti opri miscarea si n-ai cum sa scapi de ea.'
'Aproape nimaniu, nici chiar celor lucizi, nu le place ca rationamentele sa fie lasate in suspensie.'
'Simplitatea nu e o virtute decat la firile in mod potential complicate.'
'Poate ca suferinta este rezultatul unei vieti negative, al reactiei impotriva curentului principal.'
'Pentru a-l misca pe cel care o contempla, arta trebuie sa ramana nemiscata. Aceasta e aproape o lege a esteticii. Niciodata nu trebuie sa i se permita pasiunii sa se risipeasca prin gesturi dezordonate si debordante. Pasiunea trebuie sa fie stapanita, ca sa spunem asa, comprimata si modulata de intelect.'
'Cu alte cuvinte, stilul romantic este in esenta comic'
'Nimei n-are dreptul sa se considere mai nenorocit decat noi. Fiecare ne consideram plasat in conditiile cele mai proaste de pe pamant. Drept pentru care este marele nostru merit ca ne mentinem moralul si continuam sa ne ducem mai departe zilele.'
pag. 332
'Poate ca numai pe aceasta cale va actiona selectia naturala in directia formarii unui supraom. Numai un om inteligent va fi in stare sa suporte povara aproape intolerabila a lipsei de ocupatie si a prosperitatii.'
'Tragedia suferintei si mortii trupesti nu cunoaste catharsis. Ea isi urmeaza scrupulos, pas cu pas, drumul sumbru si degradant spre deznodamantul final. Si nu-l innobileaza nici pe cel ce sufera, nici pe cel care priveste. Numai tragedia spiritului te poate elibera si inalta.'
'Predicam nemurirea si practicam moartea.'
'E extraordinar cand te gandesti cate moduri de existenta are un lucru. Si cu cat te gandesti mai mult, cu atat orice lucru devine mai obscur si mai misterios.'
'Problema esentiala este urmatoarea: poti afirma oare ca sufletul e la discretia trupului? Poti gasi vreo explicatie constiintei recurgand la materie? Daca pornesti de la ideea ca mintea omeneasca este cea care a inventat spatiul, timpul si materia, luandu-le din realitate intr-un mod cu totul arbitrar- mai poti oare incerca sa explici un lucru prin ceva pe care el insusi l-a inventat?'
pag. 397-398
Tuesday, April 9, 2013
Frunze uscate- Aldous Huxley
Monday, April 8, 2013
Geniul si zeita- Aldous Huxley
'- Problema e ca fictiunea e prea limpede, logica, pe cand realitatea n-are niciodata noima.
- Niciodata? l-am intrebat eu.
- Poate ca are din perspectiva lui Dumnezeu, recunoscu el. Dar niciodata dintr-a noastra (...) E destul de ciudat, a continuat el, dar cele mai apropiate de realitate sunt fictiunile care ar trebui sa fie cel mai putin adevarate.'
'Dumnezeu nu este fiul Memoriei; El este fiul Experientei Nemijlocite. Nu poti adora un spirit intru spirit daca n-o faci in prezent. Intoarcerea la trecut poate fi literatura de calitate. Ca filosofie, nu te ajuta cu nimic. Timpul regasit e Paradisul Pierdut, iar Timpul Pierdut inseamna Paradisul Regasit. Mortii cu mortii, viii cu viii. Daca vrei sa traiesti fiecare clipa pe masura ce ti se infatiseaza, trebuie sa mori cu fiecare clipa care trece.'
'Cu timpul ajungi sa te obisnuiesi: iata cincizeci la suta din consolarile filosofiei in doar sase cuvinte. Iar restul de cincizeci la suta poate fi exprimat in alte sase cuvinte: frate, cand esti mort, esti mort. Sau, daca vrei, poti sa faci din ele sapte: frate, cand esti mort, nu esti mort.'
'- N-ar fi apucat insa varsta de optzeci si sapte fara pastilele alea?
- Iata un exemplu perfect de intrebare fara rost. Nu-l putem readuce la viata pe Henry Maartens si nu-l putem face sa-si retraiasca viata fara homeopatie, asa ca n-o sa stim niciodata in ce masura i-a influentat automedicatia longevitatea. Si cand nu exista posibilitatea unui raspuns operational, intrebarea nu are niciun sens. Din cauza asta, urma el, nu poate exista o stiinta a istoriei- fiindca niciodata nu poti testa adevarul ipotezelor tale. De aici decurge irelevanta ultima a tuturor acestor carti. Si totusi, n-ai cum sa nu citesti chestiile astea afurisite, altminteri cum te-ai mai putea descurca in haosul evenimentelor imediate? Desigur, nu e calea cea buna- asta se intelege de la sine. E mai bine, totusi, sa o iei pe o cale gresita decat sa te ratacesti complet.'
'In realitate, exista o singura solutie, iar aceasta poate fi exprimata intr-un cuvant din opt litere, atat de socant incat pana si Marchizul de Sade a evitat sa-l foloseasca. Si mi-l rosti pe litere: d-r-a-g-o-s-t-e. Sau, daca preferi obscuritatea decenta a limbilor savante, Agape, Caritas, Mahakaruna.'
'Orice, de calitate cat de inferioara, numai sa aiba si ceva moarte. Moartea, repeta el, de preferinta violenta, de preferinta sub forma viscerelor si a descompunerii- e una din poftele copilariei. (...) Copiii au nevoie de moarte ca sa aiba parte de niste noi senzatii tari, dezgustator de delicioase. (...) caci frica, desigur, e si ea o senzatie tare, ca oricare; frica e un fel de distractie diforma.'
'... ti se infatisa privirii tot cerul, dintr-o parte a orizontului pana in cealalta. O suta optzeci de grade de mister brut, inexplicabil.'
'Ce distanta ca de la cer la pamant intre impresie si expresie! Ironia sortii face sa avem sentimente shakespeariene si (daca nu avem sansa de unu la un miliard de-a fi, intamplator, chiar Shakespeare) sa discutam despre ele ca niste vanzatori de automobile, ca niste adolescenti sau ca niste profesori de colegiu. Practicam o alchimie pe dos- atingem aurul si-l transformam in plumb; atingem versurile pure ale experientei si acestea se transforma in echivalentele verbale ale aiurelii si ale bazaconiei.'
'-Nu cumva esti nejustificat de optimist in ceea ce priveste experienta? l-am intrebat eu. E intotdeauna chiar atat de aurie si poetica?
- E in mod intrinsec aurie, starui Rivers. E poetica prin natura ei esentiala. Fireste, insa, daca esti varat pana-n gat in aiurelile si bazaconiile pe care ti le servesc formatorii opiniei publice, vei avea automat tendinta sa-ti corupi inca de la sursa impresiile personale; vei recrea lumea cu imaginile propriilor tale notiuni- si notiunile tale, fireste, sunt notiunile tuturor celorlalti, asa ca lumea in care traiesti va consta in cei mai Mici Numitori Comuni ai culturii locale. Si totusi, poezia originala este intotdeauna prezenta- intotdeauna, insista el.'
'Mangaia strunele lirei si, plin de insufletire, ne povestea despre transformarea Masei telurice in Energie celesta. Ne canta iubirea deznadajduita a Electronului pentru Nucleu. Ne interpreta cantecul Particulelor Cuantice si facea aluzii sumbre la misterele Nedeterminarii. Era idilic. Tin minte ca pe atunci puteai fi fizician de meserie fara sa fii coplesit de un sentiment de vinovatie; pe atunci inca puteai crede ca lucrezi intru slava lui Dumnezeu.'
'- Cum poate sa creada cineva cu adevarat in propria-i identitate? In logica, A este egal cu A. Lucrurile nu stau asa si in realitate. Eu-acum este o mancare de peste; eu-atunci este o cu totul alta mancare de peste.'
'Oamenii, casele, pomii, automobilele Ford model T, cainii de langa felinare- toate mi se pareau mai semnificative. M-ai putea intreba: semnificative in ce sens? Iar raspunsul este: in sine. Erau niste realitati, nu simboluri. Goethe se insela amarnic. Alles vergangliche nu reprezinta un Gleichnis.
In fiecare clipa, fiecare lucru efemer este de-a pururi acel lucru efemer. Isi semnifica propria-i fiinta, iar aceasta fiinta (dupa cum constati atat de clar atunci cand esti indragostit) e totuna cu Fiinta scrisa cu cel mai mare F cu putinta. De ce o iubesti pe femeia de care esti indragostit? Pentru ca exista. Iar asta, la urma urmei, este definitia data de Dumnezeu siesi: sunt ceea ce sunt. O parte din fiinta ei se revarsa si impregneaza intregul univers.(...) Pe urma incetezi sa mai fii indragostit si universul se naruieste cu un chitcait batjocoritor aproape audibil, revenind la obisnuita lui lipsa de semnificatie. Ar fi putut ramane vesnic transfigurat? Poate ca da. Poate ca totu-i doar o chestiune ce tine de dragostea pentru Dumnezeu. Dar asta, adauga Rivers, e o chestie irelevanta. Sau, mai degraba, e singurul lucru relevant; daca am afirma treaba asta, ne-am pierde toti prietenii, ba chiar am putea sfarsi la balamuc. Asa ca hai sa ne intoarcem cat mai rapid la ceva mai putin primejdios.'
'...cu pomii desfrunziti ce aduceau cu niste hieroglife la apusul soarelui.'
'Cand te gandesti cat de nerafinata e limba noastra! Daca nu mentionezi corelativele fiziologice ale emotiilor, esti inexact in raport cu faptele. Dar daca le mentionezi, suna de parca ai fi scarbos si cinic. Indiferent daca-i vorba despre pasiune sau despre dorinta fluturelui de noapte de a ajunge la stea, daca-i tandrete sau adoratie sau dorul romantic- iubirea e intotdeauna acompaniata de evenimente la nivelul terminatiilor nervoase, al pielii, al membranelor mucoase, al tesuturilor glandulare si erectile. Cei care nu recunosc asta sunt niste mincinosi. Cei care o fac sunt etichetati drept pornografi. Desigur, e vina filosofiei noastre de viata. Iar filosofia noastra de viata este inevitabilul produs secundar al unei limbi care separa la nivel ideatic ceea ce in realitate este intotdeauna inseparabil. Separa si in acelasi timp evalueaza. Una dintre abstractii este "bine", iar cealalta e "rau." Nu judeca daca vrei sa nu fii judecat. Dar limba e de asa natura incat nu ne putem abtine sa nu judecam. Avem nevoie de un nou set de cuvinte. Cuvinte care sa exprime coexistenta naturala a lucrurilor.'
'Majoritatea oamenilor traiesc intr-un univers asemanator cu frantuzescul cafe au lait- cincizeci la suta lapte degresat si cincizeci la suta cicoare statuta, jumatate realitate psiho-fiziologica si jumatate trancaneala conventionala.'
' Era golita pe dinauntru, nu mai ramasese din ea decat o crusta animata de vointa. Si niciodata nu-i de ajuns sa ai doar vointa.'
'Spun ca tu esti ingrozitor de bolnav. Ma refer insa la tine? Nu-i de fapt vorba despre noua personalitate limitata, create de febra si toxine? De o personalitate fara preocupari intelectuale, fara obligatii sociale, fara griji materiale. Iar in acest timp, infirmiera grijulie ramane egala cu sinele ei normal, cu toate amintirile ei placute legate de viitor, cu constiinta ei ingrijorata ca dincolo de cei patru pereti si ai camerei bolnavului se afla o alta lume. (...) Ea nu are niciun drept la luxul de a muri, de a se elibera, predandu-se, din camera bolnavului devenita temnita.'
'E ingrozitoare ideea rupturii', am auzit-o spunand. 'Stai neajutorat si te uiti cum se rup legaturile, una dupa alta. Legaturile cu oamenii, legaturile cu limba, legaturile cu universul inconjurator. Ei nu vad, nu simt caldura, nu respira. Si, in cele din urma, incep sa cedeze legatura cu propriul lor trup. La urma de tot, sunt lasati sa atarne de un singur fir- iar acesta devine tot mai subtire, mai subtire cu fiecare minut ce se scurge.'
'Cei muribunzi, cei vii- cu totii sunt intotdeauna singuri.'
'Clopotele erau o insulta fabricata de mana omului, adaugata in mod gratuit unui rau cosmic.'
'Unicul nostru avantaj in raport cu raposata de la Chicago, in raport cu muribundul de la capatul celalalt al casei consta in faptul ca noi ne puteam consuma singuratatea in doi, ne puteam juxtapune singuratatile si puteam pretinde ca le-am fuzionat intr-o comunitate.'
'Adevarul, tot adevarul, numai si numai adevarul, zise el in cele din urma. Toti martorii depun acelasi juramant si depozitiile lor se refera la aceleasi evenimente. De aici rezulta, desigur, cincizeci si sapte de varietati de fictiune.'
'Intre timp, nu putem decat sa consemnam faptul ca, la nivel verbal, moralitatea nu este altceva decat folosirea sistematica a unui limbaj neadecvat.'
'Somnul tine tot de Lumea Cealalta. Tine de alteritate chiar mai mult decat paradisul atingerii. De la dragoste se trece la somn, de la celalalt la si mai celalalt.'
'Cantitatea Necunoscuta, repeta Rivers. La un capat al spectrului se afla spiritul pur, Lumina Clara a Vidului; iar la celalalt se afla instinctul, sanatatea, functionarea perfecta a unui organism infailibil atata timp cat nu ne amestecam in treburile lui; iar undeva ingtre cele doua extreme se afla acel ceva pe care Sfantul Pavel il numea 'Hristos'- divinul devenit uman. Gratia spirituala, gratia animalica, gratia umana- aspectele aceluiasi mister fundamental; in mod ideal, cu totii ar trebui sa fim deschisi in fata tuturor acestora. In practica, cei mai multi dintre noi fie ne baricadam impotriva oricarei forma de gratie, ori, daca deschidem poarta, o deschidem numai uneia dintre forme. Ceea ce, deigur, nu-i de ajuns. Si totusi, o treime de paine e mai buna decat nici una.'
'Nu trebuie sa uitam ca cele mai necrutatoare razboaie nu sunt cele purtate pentru lucruri, ci acelea date pentru aberatiile pe care idealistii buni de gura le trancanesc despre niste lucruri, cu alte cuvinte- razboaiele religioase. Ce-i o limonada? O chestie pe care o faci din lamai. Si ce-i o cruciada? O chestie pe care o faci din cruci- o demonstratie de forta gratuita, justificata de o obsesie in legatura cu niste simboluri neelucidate. 'Ce citesti, alteta?' 'Vorbe! Vorbe! Vorbe!' Ce pret are un nume? Raspuns: cadavre, milioane de cadavre. Iar morala este: taca-ti fleanca! Sau, daca trebuie sa deschizi gura, nu lua prea in serios nimic din ce iese din ea.'
'Redusa la tacere, o fapta e o fapta e o fapta. Traspusa in cuvinte si discutata, devine o problema etica, un casus belli, sursa unei nevroze.'
'Acum inteleg de ce erai atat de irezistibil. Erai nefericit.'
Tuesday, November 6, 2012
A season in Hell- Arthur Rimbaud
Better to keep away from justice. - A hard life, outright stupor, - with a dried-out fist to lift the coffin lid, lie down, and suffocate. No old age this way, no danger: terror is very un-French.
If only God would grant me that celestial calm, etherial calm, and prayer, - like the saints of old. - The Saints! They were strong! Anchorites, artists of a kind we no longer need!Does this farce have no end? My innocence is enough to make me cry. Life is the farce we all must play.
Better to keep away from justice. - A hard life, outright stupor, - with a dried-out fist to lift the coffin lid, lie down, and suffocate. No old age this way, no danger: terror is very un-French.
I will tear the veils from every mystery: mysteries of religion or of nature, death, birth, the future, the past, cosmogony, and nothingness. I am a master of phantasmagoria.
I ought to have a special hell for my anger, a hell for my pride, - and a hell for sex; a whole symphony of hells!
"I don't love women. Love has to be reinvented, we know that. The only thing women can ultimately imagine is security. Once they get that, love, beauty, everything else goes out the window: all they have left is cold disdain, that's what marriages live on nowadays."
It is recovered.
What? - Eternity.
In the whirling light
Of the sun in the sea.
O my eternal soul,
Hold fast to desire
In spite of the night
And the day on fire.
You must set yourself free
From the striving of Man
And the applause of the World
You must fly as you can...
- No hope forever
No orietur.
Science and patience,
The torment is sure.
The fire within you,
Soft silken embers,
Is our whole duty
But no one remembers.
It is recovered.
What? Eternity.
In the whirling light
Of the sun in the sea.
I became a fabulous opera: I saw that everyone in the world was doomed to happiness. Action isn't life: it's merely a way of ruining a kind of strength, a means of destroying nerves. Morality is water on the brain.It seemed to me that everyone should have had several other lives as well. This gentleman doesn't know what he's doing: he's an angel. That family is a litter of puppy dogs. With some men, I often talked out loud with a moment from one of their other lives. - That's how I happened to love a pig.
Since I've got back two cents' worth of reason - how quickly it goes! - I can see that my troubles come from not realizing soon enough that this is the Western World. These Western swamps! Not that light has paled, form worn out, or movement been misguided... All right! Now my mind wants absolutely to take on itself all the cruel developments that mind had undergone since the Orient collapsed... My mind demands it!... And that's the end of my two cents' worth of reason! The mind is in control, it insists that I remain in the West. It will have to be silenced if I expect it to end as I always wanted to.I used to say, to hell with martyrs' palms, all beacons of art, the inventor's pride, the plunderer's frenzy; I expected to return to the Orient and to original, eternal wisdom. But this is evidently a dream of depraved laziness!And yet I had no intention of trying to escape from modern suffering. I have no high regard for the bastard wisdom of the Koran. - But isn't there a very real torment in knowing that since the dawn of that scientific discovery, Christianity, Man has been making a fool of himself, proving what is obvious, puffing with pride as he repeats his proofs, and living on that alone! This is a subtle, stupid torment; and this is the source of my spiritual ramblings. Nature may well be bored with it all! Prudhomme was born with Christ.Isn't it because we cultivate the fog! We swallow fever with our watery vegetables. And drunkenness! And tobacco! And ignorance! And blind faith! - Isn't this all a bit far from the thought, the wisdom of the Orient, the original fatherland? Why have a modern world, if such poisons are invented!Priests and preachers will say: Of course. But you are really referring to Eden. There is nothing for you in the past hsitory of Oriental races.... True enough. It was Eden I meant! How can this purity of ancient races affect my dream?Philosophers will say: the world has no ages. Humanity moves from place to place, that's all. You are a Western man, but quite free to live in your Orient, as old a one as you want, - and to live in it as you like. Don't be a defeatist. Philosophers, you are part and parcel of your Western world!Careful, mind. Don't rush madly after salvation. Train yourself! - Ah! Science never goes fast enough for us!- But I see that my mind is asleep.
"Nothing is vanity; on toward knowledge!" cries the modern Ecclesiastes, which is Everyone. And still the bodies of the wicked and the idle fall upon the hearts of all the rest... Ah! quick, quick, quick there; beyond the night... that future reward, that eternal reward... will we escape it?
The battle for the soul is as brutal as the battles of men; but the sight of justice is the pleasure of God alone.
Thursday, October 4, 2012
Amintiri, vise, reflectii- Carl Jung (I)
“O carte de-a mea este intotdeauna un destin.”
“Consider ca toate ideile mele se invart in jurul lui Dumnezeu ca planetele in jurul Soarelui si ca sunt atrase de El in mod irezistibil, ca de un soare. Ar trebui s-o resimt drept pacatul cel mai grosolan daca ar fi sa opun rezistenta acestei forte.”
“Stiu ca in multe privinte eu nu sunt ca altii, dar nu stiu cum sunt cu adevarat. Omul nu se poate compara cu nimic: nu este nici maimuta, nici vaca, nici copac. Sunt om. Dar ce inseamna asta?”
“Omul este o desfasurare psihica, pe care el insusi n-o stapaneste- sau poate ca o stapaneste, dar numai partial. Prin urmare, el nu are o judecata incheiata asupra sa ori a vietii sale.”
“Viata am asemuit-o intotdeauna unei plante care traieste din rizomul ei. Viata propriu-zisa nu e vizibila, ea isi are salasul in rizom. Ceea ce devine vizibil deasupra pamantului dureaza doar o vara.”
“Astfel, pentru mine, oamenii au devenit si ei niste amintiri de neuitat numai in masura in care in cartea destinului meu numele lor era inscris dintotdeauna, iar a face cunostinta cu ei echivala concomitant cu un fel de reamintire.”
“Foarte de timpuriu am ajuns la concluzia ca atunci cand nu exista un raspuns si o solutie din interior la complicatiile vietii, acestea nu spun pana la urma mare lucru.”
---
Pag. 34, visul cu fiinta din grota
“Eu sed pe aceasta piatra. Eu sunt sus, iar ea este jos. Dar piatra ar putea sa spuna “eu” si sa gandeasca: “Eu ma aflu aici, pe aceasta panta, iar el sade pe mine.” Atunci s-ar ivi intrebarea: sunt eu cel care sade pe piatra sau piatra pe care sade el? Aceasta intrebare ma dezorienta intotdeauna si atunci ma ridicam, indoindu-ma in legatura cu mine insumi si tot cugetand: Cine este ce?”
“Cand mi se inoculau invataturi religioase si mi se spunea: “Asta e frumos si asta e bine”, atunci gandeam in sinea mea: “Da, dar exista inca ceva foarte tainic si diferit, despre care oamenii nu stiu.”
“Profesorul pretindea ca algebra este un lucru cat se poate de firesc, de la sine inteles, iar eu nici macar nu stiam inca ce erau cifrele propriu-zise. […] In mod ciudat, colegii mei se descurcau cu ele si li se parea ceva absolut normal. Nimeni nu-mi putea spune ce sunt cifrele, iar eu nu puteam sa formulez intrebarea.”
Pag. 52, nevroza auto-provocata
Pag. 53, primul moment de constienta (existenta individuala, asupra careia putea avea control)
Pag. 57-64
“Dumnezeu ii crease pe Adam si pe Eva in asa fel incat acestia sa fie nevoiti a gandi ceea ce nu vroiau sa gandeasca. A facut asta pentru a sti daca sunt ascultatori. […] A fost deci intentia lui Dumnezeu ca ei sa pacatuiasca.”
“Dar el nu-l cunostea pe Dumnezeul cel viu si imediat, care sta, atotputernic si liber, deasupra Bibliei si a Bisericii, il indeamna pe om spre propria-i libertate si il poate sili sa renunte la opiniile si la convingerile sale, pentru a-l face sa indeplineasca fara rezerve cerintele Lui.”
““Da, da, toate acestea sunt cat se poate de frumoase. Dar cum e cu secretul? Doar este si secretul indurarii, al harului. Nu stiti nimic despre el. Nu stiti ca Dumnezeu vrea ca eu sa comit chiar si ceva nedrept, sa gandesc chiar si ceva blestemat, pentru ca eu sa aflu harul Sau.” Tot ceea ce spuneau ceilalti nimerea pe de laturi. […] Tot mereu trebuia sa gandesc: “Nici aia n-au habar!” “
“Aveam adeseori senzatia ca prescriptiile religioase existau pentru a fi puse chiar in locul vointei lui Dumnezeu- care putea fi atat de neasteptata si atat de inspaimantatoare- pentru ca omul sa nu fie constrans sa inteleaga aceasta vointa divina.”
Pag. 68, contradictie: Dumnezeu e atotstiutor si a prevazut istoria omenirii; a creat oamenii in asa fel incat au fost nevoiti sa pacatuiasca, dar tot El interzice si pedepseste pacatul.
“Eu sunt cel raspunzator si de mine depinde felul in care mi se modeleaza destinul. Mi s-a pus o problema la care trebuie sa raspund. Dar cine pune problema?”
“[Dumnezeu] este bun si cumplit, si una si alta, si tocmai de aceea este o mare primejdie in fata careia, bineinteles, trebuie sa incerci sa te salvezi.”
“Ma intrebam: ce se intampla oare cu acesti ‘filosofi”? Este clar ca nu-l cunosc pe Dumnezeu decat din auzite. Cu teologii lucrurile stau altfel; aceia macar sunt siguri ca Dumnezeu exista, chiar daca fac asertiuni contradictorii despre El. […] Din cate stiu, si salbaticii, care hoinareau goi prin padurile lor, aveau astfel de idei. Iar ei doar nu erau “filosofi” care se asezau la masa de lucru pentru a creea “o idée de Dumnezeu.” […] De ce pretind acesti filosofi ca Dumnezeu ar fi o idée, un fel de presupunere arbitrara care poate fi “creata” sau nu, odata ce El este la fel de evident precum e caderea unei caramizi in capul cuiva? […] Am ajuns la concluzia ca, in mod manifest, ceva nu era in regula cu filosofii, caci aveau idea ciudata ca Dumnezeu este intr-o oarecare masura o ipoteza care putea fi discutata.”
“Enigmatici erau in special pomii, care mi se parea ca intruchipeaza in mod direct sensul incomprehensibil al vietii. Padurea era de aceea locul in care te simteai cum nu se poate mai aproape de sensul cel mai profund si de lucrarea ce inspira fiori de groaza.”
Pag.93, despre Hegel si Schopenhauer
“Si ce e intelectul? El e o functie a sufletului omenesc, nu o oglinda, ci o oglinjoara infinitezimala pe care un copil o pune fata in fata cu soarele, asteptand ca acesta sa fie orbit de ea.”
“Omul vine pe lume, fizic si psihic, cu niste predispozitii individuale si ia cunostinta mai intai de mediul sau parintesc si de spiritul acestuia, cu care, datorita individualitatii lui, este de accord doar in mod limitat. Spiritul familial poarta, insa, la randul lui, amprenta spiritului epocii, de care, propriu-zis, cei mai multi oameni nu sunt constienti. Daca spiritul familial constituie un consensus omnium, atunci el va reprezenta un sentiment de siguranta in raport cu lumea; daca el se afla insa in opozitie fata de cei mai multi si este el insusi brazdat de contradictii, atunci se naste sentimentul de nesiguranta in raport cu lumea.”
Tuesday, July 3, 2012
Sinuciderea fecioarelor- Jeffrey Eugenides
"Stiam, in sfarsit, ca fetele erau de fapt femei in travesti, ca intelegeau dragostea si moartea si ca sarcina noastra nu era decat sa cream zgomotul care parea ca le fascineaza."
"A fost cel mai mare efort comun care a avut loc in cartierul nostru din cate tineam noi minte, in cursul caruia toti avocatii, doctorii si ofiterii de credite ipotecare au stat in sant umar langa umar si mamele noastre le-au adus oranjada Kool Aid, iar timp de o clipa secolul nostru a fost din nou nobil."
"...si nici parintii nostri nu au spus nimic, si asa am simtit noi cat de batrani erau ei, cat de obisnuiti cu traume, crize si razboaie. Ne-am dat seama ca acea versiune a lumii pe care o fabricasera ei pentru noi nu era lumea in care credeau cu adevarat si ca, in ciudat tuturor acelor ingrijiri minutioase si a enervarilor din pricina mohorului rosu, ei nu dadeau doi bani pe peluze."
"Cei doi, tata si fiu, traiau ca niste colegi de apartament, impiedicandu-se unul de altul cu halatele lor multicolore, asemanatoare, bombanindu-l pe cel care terminase cafeaua, insa dupa-amiaza ii gasea pe amandoi in piscina, lovindu-se de marginile ei, compatrioti in cautarea unui dram de pasiune pe pamant."
pg. 89. Iluminarea lui Trip.
pg. 90, Eliot reference
pg.92, first phonetalks
pg. 99, lux-trip
"Durerea este un lucru natural", a spus ea. "A trece peste ea este o alegere". Imi aduc aminte de ele pentru ca le-am folosit mai tarziu la un produs pentru slabit: "A manca este un lucru natural. A lua in greutate este o alegere." Poate ati vazut reclama."
"-Se tragea dintr-un neam trist, a spus el. Nu era vorba doar de Cecilia. Tristetea incepuse cu mult inaintea ei. Inaintea Americii."
"Se tinea foarte dreapta, ca Audrey Hepburn, pe care toate femeile o idolatrizeaza si la care barbatii nu se gandesc niciodata."
"-Asta-i cel mai inspaimantator lucru. Nu inteleg. Odata ce ies din tine, copiii sunt altceva, cu totul altceva."
"Ochii ei scanteiau, ardeau, cu o concentrare atat de mare asupra misiunii ei cum nu putea sa aiba decat o creatura care nu avea indoieli fie despre slava Universului, fie despre lipsa lui de sens."
pg168
pg 178 virus absurd beautiful
"Ne amintea de Abraham Lincoln, dezarticulat, tacut, ducand pe picioare durerea lumii."
"Astazi, din cauza curentilor schimbatori care vin dinspre fabrici si a temperaturii globale in crestere zapada nu mai vine niciodata dand navala, ci printr-o acumulare lenta in timpul noptii, ca o spuma trecatoare. Lumea, un artist de varieteu obosit, ne ofera inca o stagiune fara sare si piper."
"Unicul fel in care ne puteam simti aproape de fete era prin mijlocirea acestor excursii imposibile, care ne-au lasat pentru toata viata cu sechele, facandu-ne mai fericiti cu vise decat cu sotii."
"Ne-a trecut prin minte ca ea si fetele citeau semne secrete ale nefericirii in formatiunile noroase, ca, in ciuda diferentelor de varsta, ceva etern comunica intre ele, de parca ea le-ar fi sfatuit pe fete in greaca ei inganata:
- Nu va pierdeti vremea cu traitul."
"-Noi, grecii, suntem oameni tristi. Sinuciderea are pentru noi un rost. Sa insiri lumini de Craciun dupa ce propria ta fiica s-a dus in felul acesta- asta nu are nici un rost. Yia yia mea nu a putut intelege la America tocmai de ce toata lumea se preface tot timpul ca e fericita."
Friday, June 8, 2012
REM- Mircea Cartarescu
"Un mare scriitor nu este altceva decat un scriitor. Diferenta este de nuanta, nu radicala. Toti saritorii in inaltime sar, sa zicem, doi metri. Unul sare doi metri si cinci centimetri si este un mare sportiv. Nu, nu merita osteneala nici sa te gandesti macar sa ajungi doar un biet mare scriitor, doar un parlit de autor genial. Ia cele mai bune carti scrise vreodata. Abia daca sunt ceva mai rasarite decat cartile mediocre. Fundamental sunt tot carti, nimic altceva. Iti vor da, la citire, o placere estetica ceva mai intensa. Ca o cafea un pic mai dulce. O sa le lasi din mana dupa treizeci de pagini ca sa-ti faci un sandvici sau ca sa te duci la baie. Ai sa le citesti in paralel cu cine stie ce carte politista. Peste cateva mii de ani vor fi si ele praf si pulbere. In conditiile astea, sa-ti propui tu, un om, o fiinta careia i s-a dat sansa nebuneasca de a exista si de-a reflecta asupra lumii, sa ajungi doar un geniu este umilitor, este infim. [...] In fiecare om exista posibilitati fata de care ambitia de-a fi cel mai mare scriitor dintotdeauna al lumii este pur si simplu dezonoranta prin facilitatea ei. Caci ce miracol mai conteaza fata de miracolul de-a sti ca existi? [...] Nu, nu vreau sa ajung un mare scriitor, vreau sa ajung Totul. Visez necontenit la un creator care, prin arta lui, sa ajunga cu-adevarat sa influenteze viata oamenilor, a tuturor oamenilor, si apoi viata intregului univers, pana la stelele cele mai indepartate, pana la capatul spatiului si-al timpului. Iar apoi sa se substituie universului, sa devina el insusi Lumea. Numai asa cred ca un om, un artist, si-ar putea indeplini menirea."
"Dar cei mai multi dintre oameni- sau, hai sa zicem, dintre scriitori- nu vor ajunge totul. Eu... eu sunt unul dintre ei. Dar eu macar stiu asta si prin tot ce scriu incerc sa-mi exprim neputinta. Stiu ca nimic nu poate fi spus, ca nimeni nu asteapta de la tine sa spui ceva, dar si ca trebuie sa spui."
"Nu stiam pe atunci un adevar pe care accesul la REM mi l-a revelat cu forta evidentei si pe care n-o sa-l mai uit: cu cat spatiul actiunii sau jocului sau gandirii este mai ingust, cu atat restul lumii, adica Lumea, este mai larga. Si merita intotdeauna sa te restrangi, chiar si pana la inexistenta, ca sa sporesti minunea lumii."
"Padurea nu avea limite, nu avea sens, ea era singura lume pe care ti-o puteai imagina."
"Mi-au trebuit ani de zile, a trebuit sa ma maturizez, sa devin, uite, aproape o baba, ca sa incep sa cred ca inteleg cu adevarat ce este REM-ul, ca el nu se afla acolo, inauntrul magaziei, ci in afara ei, ca de fapt noi suntem REM-ul, tu si cu mine, si povestirea mea, si Bloody Mary, si catelul lovit de masina, ca lumea noastra e o fictiune, ca suntem eroi de hartie si ca ne-am nascut in creierul si mintea si inima lui, pe care eu l-am vazut. Ca pana si el s-a cuprins pe sine in REM. Ca poate pana si el, in lumea lui (unde eu am patruns, asta fiind poate singura ratiune a vietii mele), nu este decat un produs al unei minti mult mai vaste, din alta lume, ea insasi fictiva. Si el, da, sunt sigura acum, cauta cu infrigurare o Intrare catre acea lume superioara, caci visul nostru, al tuturor, este sa ne intalnim Creatorul, sa privim in ochi fiinta care ne-a dat viata. Dar, vai! poate ca REM-ul nu e totusi nimic din ce cred eu despre el. Poate ca el e doar un sentiment, o strangere de inima in fata ruinarii tuturor lucrurilor, in fata a ceea ce-a fost si nu va mai fi niciodata. O amintire a amintirilor. REM-ul e, poate, nostalgia. Sau altceva. Sau toate acestea deodata. Nu stiu, nu stiu."
Wednesday, March 7, 2012
Macbeth- William Shakespeare
"...and nothing isBut what is not.""Art thou afeardto be the same in thine own act and valouras thou art in desire?""Infirm of purpose!Give me the daggers: the sleeping and the deadare but as pictures: 'tis the eye of childhoodThat fears a painted devil.""Had I but died an hour before this chance,I had lived a blessed time; for, from this instant,There's nothing serious in mortality.""Double, double, toil and trouble;Fire burn, and cauldron bubble.""By the pricking of my thumbs,Something wicked this way comes.""...where nothingBut who knows nothing, is once seen to smile"
"She should have died hereafter;
There would have been a time for such a word.
To-morrow, and to-morrow, and to-morrow,
Creeps in this petty pace from day to day
To the last syllable of recorded time,
And all our yesterdays have lighted fools
The way to dusty death. Out, out, brief candle!
Life's but a walking shadow, a poor player
That struts and frets his hour upon the stage
And then is heard no more: it is a tale
Told by an idiot, full of sound and fury,
Signifying nothing.""I 'gin to be aweary of the sun,And wish the estate o' the world were now undone."
Sunday, March 4, 2012
Sarmanul Dionis- Mihai Eminescu
"Câți oameni sunt într-un singur om? Tot atâția câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții. Și dac-ai mări acea picătură, să te poți uita în adâncul ei, ai revedea toate miile de stele ale cerului, fiecare — o lume, fiecare cu țări și popoare, fiecare cu istoria evilor ei scrisă pe ea — un univers într-o picătură trecătoare."
"— În șir, răspunse Ruben, poți să te pui în viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o tu. De aceea oamenii au o simțire întunecată pentru păstrarea și mărirea neamului lor. Sunt tot ei cei care renasc în strănepoți... Și asta-i deosebirea între D -zeu și om. Omul are-n el numai [în] șir ființa altor oameni viitori și trecuți. D-zeu le are deodată toate neamurile ce or veni și ce au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. D-zeu e vremea însăși, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic. Și sufletul nostru are vecinicie-n sine — dar numai bucată cu bucată. Închipuiește-ți că pe o roată mișcată-n loc s-ar lipi un fir de colb. Acest fir va trece prin toate locurile prin care trece roata învârtindu-se, dar numai în șir, pe când roata chiar în aceeași clipă e în toate locurile cuprinse de ea."
"Moartea-i un moment, desperarea e timp — o asemenea simțire este iadul."
"— Aș voi să văd fața lui Dumnezeu, zise el unui înger ce trecea.
— Dacă nu-l ai în tine, nu există pentru tine și în zadar îl cauți, zise îngerul serios."
"Dumnezeu de-ar fi fost și-ar fi uitat universul, spre a căuta un altul în ochii ei albaștri; de-ar fi găsit, nu se știe, ... căutarea ar fi durat vecinic."
"Nu cumva îndărătul culiselor vieții e un regisor a cărui existență n-o putem explica? Nu cumva suntem asemenea acelor figuranți care, voind a reprezenta o armată mare, trec pe scenă, încunjură fondalul și reapar iarăși? Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate ce dispare într-o companie veche spre a reapărea în una nouă, armată mare pentru individul constituit în spectator, dar același număr mărginit pentru regizor. Nu sunt aceiași actori, deși piesele sunt altele? E drept că după fondal nu suntem în stare a vedea. — Și nu s-ar putea ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă care să ni se pară ca reminiscențele unui om ce de mult nu mai este?"
Thursday, March 1, 2012
King Lear- William Shakespeare
Cuvintele lui I. Teodoreanu imi rasunau in minte incontinuu si de asta am ales cartea, dar inca sunt nelamurita ce e cu citatul si cu mana intinsa a regelui. Anyone?
"Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa ei cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa, ca a regelui Lear."
"Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa ei cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa, ca a regelui Lear."
-------------------------------------------------------------------
"He that has and a little tiny wit,-With hey, ho, the wind and the rain, -Must make content with his fortunes fit,For the rain it raineth every day."" 'Tis the times' plague, when madmen lead the blind."" O, let me kiss that hand!- Let me wipe it first; it smells of mortality.""[...] and we'll talk with them too,Who loses and who wins; who's in, who's out;And take upon's the mystery of things,As if we were God's spies."
Friday, February 3, 2012
perception and depersonalization and such (amiel and huxley)
"I can find no words for what I feel. My consciousness is withdrawninto itself; I hear my heart beating, and my life passing. It seems tome that I have become a statue on the banks of the river of time,that I am the spectator of some mystery, and shall issue from itold, or no longer capable of age. . . . I am, a spectator, so to speak,of the molecular whirlwind which men call individual life; I amconscious of an incessant metamorphosis; an irresistible movementof existence, which is going on within me—and this phenomenologyof myself serves as a window opened upon the mystery of theworld. . . .What is it which has always come between real life and me?What glass screen has, as it were, interposed itself between me andthe enjoyment, the possession, the contact of things, leaving meonly the role of the looker-on? False shame, no doubt. I have beenashamed to desire. Fatal results of timidity, aggravated by intellectualdelusion! Fear, too, has had a large share in it.""Inadaptability, clue either to mysticism or stiffness, delicacy ordisdain, is the misfortune . . . the characteristic of my life. I havenot been able to fit myself to anything, to content myself withanything. I have never had the quantum of illusion necessary forrisking the irreparable. I have made use of the ideal itself to keepme from any kind of bondage. It was thus with marriage; only perfectionwould have satisfied me; and, on the other hand, I was notworthy of perfection. . . . So that, finding no satisfaction in things, Itried to extirpate desire, by which things enslave us. Independencehas been my refuge; detachment my stronghold. I have lived theimpersonal life—in the world, yet not in it, thinking much, desiringnothing. It is a state of mind which corresponds with what inwomen is called a broken heart; and it is in fact like it, since thecharacteristic common to both is despair. When one knows thatone will never possess what one could have loved, and that onecan be content with nothing less, one has, so to speak, left theworld, one has cut the golden hair, parted with all that makes humanlife—that is to say, illusion—the incessant effort towards anapparently attainable end.""Since the age of 16 onwards I have been able to look at thingswith the eyes of a blind man recently operated upon. That is tosay, I have been able to suppress in myself the results of the longeducation of sight, and to abolish distances; and now I find myselfregarding existence as though from beyond the tomb, from anotherworld; all is strange to me; I am, as it were, outside my own bodyand individuality; I am depersonalized, detached, cut adrift. Is thismadness? No. Madness means the impossibility of recovering one'snormal balance after the mind has thus played truant among alienforms of being, and followed Dante to invisible worlds. Madnessmeans incapacity for self-judgement and self-control. Whereas itseems to me that my mental transformations are but philosophicalexperiences."Henri Frederic Amiel "Each person is at each moment capable of remembering all thathas ever happened to him and of perceiving everything that ishappening everywhere in the universe. The function of the brainand nervous system is to protect us from being overwhelmed andconfused by this mass of largely useless and irrelevant knowledge.. . . According to such a theory, each one of us is potentially Mindat Large."Aldous Huxley
Wednesday, January 18, 2012
Calatorie libera- Zhuangzi
"Navodul este o unealta de prins peste. De cum e prins pestele, navodul este dat uitarii. Plasa este o unealta de prins iepuri. De cum e prins iepurele, plasa este data uitarii. Vorba este o unealta de prins idei. De cum e prinsa ideea, vorba este data uitarii. Cum sa-l gasesc pe omul care a dat uitarii vorbele si sa stau de vorba cu el?"
Sunday, December 18, 2011
Zen aici si acum- invataturile lui Shunryu Suzuki

O culegere de dialoguri intre maestrul zen Shunryu Suzuki si invataceii lui, culese de David Chadwick, un elev de-al lui. Suzuki Roshi (Roshi fiind un titlu care s-ar traduce prin "batran invatator venerabil") a fost un preot zen apartinand scolii soto din Japonia si este considerat cel care a adus zen-ul in America. In 1967 a infiintat prima manastire budista pentru occidentali, la Tassajara Springs, California.
Cartea prezinta situatii din viata de zi cu zi cand vorbele sau gesturile lui Suzuki au ramas intiparite in mintile celor care l-au cunoscut. E o lectura usoara, dar care te face sa iti pui multe intrebari si, in cel mai bun caz, pur si simplu sa accepti tacerea ca pe un raspuns, cum sustine zen-ul. Preferatele mele:
"Ar trebui sa facem zazen ca un muribund. El nu are nimic pe care sa se bazeze. Cand ajungi la acest soi de intelegere, nimic nu te mai poate insela."
"Din cand in cand, Suzuki Roshi repeta aceasta idee: "In Sutra Lotusului, Buddha spune sa luminezi un colt- nu intreaga lume. Doar sa vezi limpede unde esti." "
" - Asadar, sunt sau nu calugar? l-a intrebat el pe Suzuki.
- Lucrurile merg pe calea pe care merge mintea, i-a spus Suzuki. Daca crezi ca esti calugar, esti calugar. Daca nu crezi asta, nu esti calugar."
"Intr-o zi, in timpul unei pauze de ceai, un invatacel care sedea langa Suzuki Roshi l-a intrebat:
- Asadar, ce credeti despre noi astia, zarghitii de invatacei zen?
Roshi a zis:
- Cred ca sunteti cu totii iluminati- asta pana ce deschideti gura."
"Intr-o dimineata, in zendo, pe cand sedeam cu totii in zazen, tacuti, Suzuki Roshi a zis:
- Nu miscati. Muriti doar, iar si iar. Nu anticipati. Nimic nu va poate salva acum, pentru ca e ultima voastra clipa. Nici macar iluminarea nu va va ajuta acum, pentru ca nu mai aveti alte clipe. Fara viitor, fiti credinciosi voua insiva- si nu miscati."
"Un invatacel l-a intrebat pe Suzuki Roshi de ce japonezii fac cestile de ceai atat de subtiri si delicate, incat se sparg foarte usor.
- Nu-i vorba ca sunt delicate, a raspuns el, ci tu nu stii sa le manuiesti. Tu trebuie sa te adaptezi la mediu, nu invers."
"- Daca nu esti budist crezi ca exista budisti si nebudisti, dar daca esti budist iti dai seama ca fiecare e budist- pana si gazele."
" Pe cand ii spuneam lui Suzuki Roshi ce dezastru ajunsese viata mea, a inceput sa chicoteasca. M-am trezit ca rad si eu cu el. A urmat o pauza. L-am intrebat ce sa fac.
- Fa zazen, a raspuns, Viata fara zazen e ca atunci cand intorci acul ceasului fara sa potrivesti ora. Merge perfect, dar nu arata ora."
"- Cand mi-ati recomandat un an in acest loc, mi-ati spus ca voi afla o mare bucurie, i-a zis lui Suzuki Roshi un invatacel, pe cand sedeau si sorbeau din ceai in cabana lui Suzuki de la Tassajara. Ca sa aflu acea mare bucurie trebuie mai intai sa-mi pierd dorinta de a trai, nu-i asa, Roshi?
- Da, a spus el, dar fara sa capeti dorinta de a muri."
"- Cand nu exista sine, aveti libertate deplina. Din pricina ideii voastre stupide despre sine, aveti o droaie de probleme."
" Fie ca faci ori nu zazen, ti se va intampla ceva minunat, mi-a spus Suzuki Roshi la dokusan. De fapt, asta i se va intampla intr-o buna zi fiecaruia. Daca va tineti de zazen si de practica, atunci cand aveti aceasta traire minunata ea va continua la nesfarsit. Dar daca nu va cultivati in acest fel ea va trece, ca o traire psihedelica."
"Cand esti ostenit, eul ti-e ostenit."
" Adesea, cand vorbea, Suzuki Roshi privea in jur si intreba:
-Pricepeti?
Imi amintesc ca odata a adaugat:
- Daca socotiti ca da, nu pricepeti!"
"Cu putin inainte de moartea lui Suzuki Roshi, m-am dus in odaia lui. Era in pat, foarte slabit, cu pielea pamantie. S-a inclinat, si m-am inclinat si eu. Apoi s-a uitat drept in ochii mei si a zis, cu o voce nu prea puternica, dar ferma:
- Sa nu suferi pentru mine. Nu-ti face griji. Stiu cine sunt."
Dictionar:
zazen: meditatie zen, meditatie in pozitia sezand
zendo: sala in care se practica zazen
dokusan: o convorbire particulara oficiala cu un invatator, termen din zen-ul soto
Friday, December 2, 2011
Greata- Jean-Paul Sartre
"Intr-o vreme- chiar mult dupa ce m-a parasit- m-am gandit la Anny. Acum nu ma mai gandesc la nimeni; nici nu ma obosesc sa caut cuvinte. Totul curge in mine, mai mult sau mai putin repede, nu opresc nimic, las sa treaca. Mai tot timpul, pentru ca nu se leaga de cuvinte, gandurile mele raman cetoase. Deseneaza forme vagi si placute, se destrama: le uit numaidecat.""... incep sa cred ca nu se poate dovedi niciodata nimic.""Ora trei. La ora trei e intotdeauna prea tarziu sau prea devreme pentru orice ai avea de gand sa faci. E un moment ciudat al dupa-amiezii. Astazi e de nesuportat.""Nu pricep nimic din aceasta fata. Ale altora au un sens. A mea nu. Nici nu pot afirma daca e frumoasa sau urata. Cred ca-i urata, fiindca asa mi s-a spus. Dar nu ma supara. Chiar ma mir ca i se pot atribui calitati de felul acesta, ca si cum ai putea numi frumos sau urat un bulgare de pamant sau un bloc de piatra.""Poate ca e cu neputinta sa-ti intelegi propriul chip. Ori poate din cauza ca sunt un om singur? Oamenii care traiesc in societate s-au deprins sa se vada in oglinzi asa cum ii vad prietenii lor. Eu n-am prieteni: oare de aceea mi-e carnea atat de desarta? S-ar spune- da, s-ar spune natura fara oameni.""Aventurile sunt in carti. Fireste, tot ce se povesteste in carti se poate intampla in realitate, dar nu in acelasi fel. Iar eu tocmai la acest fel de a se intampla tineam mult.""Si simtim ca eroul a trait toate amanuntele acelei nopti ca pe niste prevestiri, ca pe niste promisiuni, ba chiar ca le-a trait numai pe cele care erau promisiuni, orb si surd la tot ce nu vestea aventura. Uitam ca viitorul nu e inca acolo; tipul se plimba intr-o noapte fara prevestiri, care ii oferea de-a valma comorile ei monotone, iar el nu le intelegea.Am vrut ca momentele vietii mele sa se urmeze si sa se ordoneze ca acelea ale unei vieti pe care ti-o amintesti. Poti la fel de bine sa incerci sa prinzi timpul de coada.""Cat timp ne-am iubit, n-am permis nici celei mai mici clipe, celei mai usoare dureri, sa se desprinda de noi si sa ramana in urma. Sunetele, mirosurile, nuantele luminii, chiar si gandurile pe care nu ni le spusesem, luam totul cu noi si totul ramanea viu: nu incetam sa ne bucuram si sa suferim la prezent. [...]Trei ani prezenti necontenit. De aceea ne-am despartit: nu mai aveam putere sa suportam aceasta povara.""E singur ca si mine, dar mai adancit in singuratate. Probabil ca-si asteapta Greata sau ceva de soiul asta. Deci acum exista oameni care ma recunosc, care isi spun dupa ce m-au privit atent: "E de-ai nostri". Ei si? Ce vrea de la mine? Ar trebui sa stie ca nu putem face nimic unul pentru altul.""Suna cinci si jumatate. Ma ridic, camasa rece mi se lipeste de carne. Ies. De ce? Ei bine, pentru ca n-am niciun motiv sa n-o fac. Chiar daca raman, chiar daca ma ghemuiesc in tacere intr-un colt, n-am sa uit de mine. Voi fi acolo, voi apasa podeaua. Sunt.""Eu n-am necazuri, am bani ca un rentier, n-am sef, nici nevasta, nici copii; exist, asta-i tot. Si acest necaz e atat de vag, atat de metafizic, incat mi-e rusine.""Se simt bine, privesc increzatori peretii galbeni, oamenii gasesc ca lumea e buna asa cum e, intocmai asa cum e, si fiecare din ei, deocamdata, gaseste sensul vietii in viata celuilalt. In curand amandoi nu vor fi decat o singura viata, o viata inceata si calduta, care nu va mai avea sens deloc- dar ei nu-si vor da seama de asta.""As vrea sa ma opresc, dar nu pot: rad cu lacrimi.-Sunteti vesel, domnule, imi spune Autodidactul cu un aer circumspect.- Fiindca ma gandesc, ii raspund razand, ca stam aici, toti cati suntem, mancam si bem ca sa ne conservam pretioasa noastra existenta si nu exista nicio ratiune, dar absolut nicio ratiune pentru a trai.""Un cerc nu e absurd, se explica foarte bine prin rotatia unui segment de dreapta in jurul uneia dintre extremitatile sale. Dar cercul nu exista. Aceasta radacina, dimpotriva, exista in masura in care n-o puteam explica.""Vreau sa spun ca, prin definitie, existenta nu e necesitate. A exista, inseamna pur si simplu a fi acolo; existentii apar, se lasa intalniti, dar nu pot fi niciodata dedusi. Cred ca sunt oameni care au inteles asta. Numai ca au incercat sa treaca peste aceasta contingenta inventand o fiinta necesara, care-si este propria cauza. Or, nicio fiinta necesara nu poate explica existenta: contingenta nu e o inchipuire, o aparenta care poate fi risipita; e absolutul, deci gratuitatea perfecta. Totul e gratuit, aceasta gradina, acest oras si eu insumi.""Da, intr-adevar, credeam ca exista "Ura", ca ea venea asupra oamenilor, si-i ridica asupra lor insisi. Bineinteles, nu-s decat eu, eu care urasc, eu care iubesc. Si eu sunt mereu la fel, o pasta care se intinde, se intinde... totul seamana intr-atat, incat te intrebi cum de au avut oamenii ideea sa inventeze nume, sa faca deosebiri.""Gandeste ca mine. Mi se pare ca n-am parasit-o niciodata.""Sunt singur pe strada alba, marginita de gradini. Singur si liber. Dar aceasta libertate seamana intrucatva cu moartea.""Eu vad natura, o vad... Stiu ca supunerea ei nu-i decat lene, stiu ca n-are legi: ceea ce li se pare a fi constanta ei... Ea n-are decat obiceiuri pe care maine si le poate schimba.""Stiu foarte bine ca nu vreau sa fac nimic: sa faci ceva inseamna sa creezi existenta- si existenta e si asa destula.""Si eu am vrut sa fiu. Nici n-am vrut altceva; asta-i esenta vietii mele; in adancul tuturor acestor incercari aparent fara legatura intre ele, regasesc aceeasi dorinta: sa alung existenta din mine, sa golesc clipele de grasimea lor, sa le storc, sa le usuc, sa ma purific, sa devin dur, pentru a scoate in fine sunetul net si precis al unei note de saxofon. S-ar putea face un apolog: era odata un biet ins care gresise lumea."
Thursday, December 1, 2011
Mitul lui Sisif- Albert Camus (I)
"Nu exista decat o problema filozofica cu adevarat importanta: sinuciderea. A hotari daca viata merita sau nu sa fie traita inseamna a raspunde la problema fundamentala a filozofiei.""A te omori inseamna, intr-un sens, si ca in melodrama, a marturisi. A marturisi ca esti depasit de viata sau ca nu o intelegi.""Continuam sa facem gesturile pe care ni le comanda existenta, pentru multe motive, dintre care primul e obisnuinta. A muri din propria vointa presupune a fi recunoscut, fie si numai instinctiv, caracterul derizoriu al acestei obisnuinte, absenta oricarei ratiuni profunde de a trai, caracterul nesabuit al zbuciumului cotidian.""Se citeaza adesea, in deradere, numele lui Schopenhauer, care facea elogiul sinuciderii in fata unei mese imbelsugate. Nu-i nimic de ras in asta. Modul acesta de a nu lua tragicul in serios nu-i chiar atat de grav, dar el il defineste pana la urma pe om.""Oboseala se afla la capatul faptelor unei vieti masinale, dar ea inaugureaza in acelasi timp miscarea constiintei. Ea o trezeste si provoaca urmarea. Urmarea, adica intoarcerea inconstienta in lant sau trezirea definitiva. Dupa trezire vine, cu timpul, consecinta ei: sinuciderea sau vindecarea.""Ostilitatea primitiva a lumii urca spre noi prin milenii. Timp de o clipa nu o mai intelegem, pentru ca timp de o secole n-am inteles decat figurile si desenele in care o inscrisesem, pentru ca de acum inainte nu mai avem puterea sa uzam de acest artificiu. Lumea ne scapa pentru ca redevine ea insasi. Decorurile mascate de obisnuinta redevin ceea ce sunt. Se indeparteaza de noi.""Daca omul ar sti ca si universul poate sa iubeasca si sa sufere, ar fi impacat. Daca gandirea ar descoperi in oglinzile schimbatoare ale fenomenelor relatii eterne care sa le poata rezuma si care sa se rezume pe ele insele intr-un principiu unic, am putea vorbi de o fericire a spiritului in fata careia mitul preafericitilor n-ar fi decat o plasmuire ridicola. Aceasta nostalgie dupa unitate, aceasta sete de absolut ilustreaza miscarea esentiala a dramei umane.""Daca ar fi sa se scrie singura istorie semnificativa a gandirii omenesti, ar trebui alcatuita aceea a pocaintelor ei succesive si a neputintei ei.""Imi pot pune inima la incercare si aflu ca exista. Lumea aceasta o pot atinge si aflu, de asemenea, ca exista. Aici se opreste stiinta mea, tot restul e constructie.""In psihologie, ca si in logica, exista adevaruri, dar nu adevarul.""Totul este astfel ordonat incat sa poata lua nastere acea pace otravita pe care o da nepasarea, somnul inimii sau renuntarile mortale.""Spuneam ca lumea e absurda, dar ma grabeam. Tot ceea ce se poate spune este ca lumea nu-i in ea insasi rationala. Absurda insa este confruntarea dintre acest irational si aceasta nemarginita dorinta de claritate a carei chemare rasuna in strafundurile omului.""Cel care traieste sub acest cer de plumb nu are de ales decat intre a fugi sau a ramane. Vreau sa stiu cum se fuge de aici sau de ce se ramane.""Pe planul inteligentei, absurdul nu este in om (daca o astfel de metafora ar putea avea vreun sens), nici in lume, ci in prezenta lor comuna. Pentru moment, el e singura legatura care-i uneste.""Unicul dat este pentru mine absurdul. Problema este de a sti cum se poate iesi din el si daca sinuciderea se deduce in chip necesar din aceast absurd. [...] Ducand pana la capat aceasta logica absurda, trebuie sa admit ca lupta aceasta presupune absenta totala de speranta (ceea ce nu are nicio legatura cu disperarea), refuzul continuu (care nu trebuie confundat cu renuntarea) si insatisfactia constienta (ce nu poate fi asimilata nelinistii juvenile). [...] Absurdul nu are sens decat in masura in care nu consimti la el.""Din clipa in care notiunea de absurd se transforma intr-o trambulina pentru eternitate, ea nu mai are niciun raport cu luciditatea umana. Absurdul nu mai este acea evidenta pe care omul o constata fara sa consimta la ea. Lupta este eludata. Omul asimileaza absurdul si, in aceasta comuniune, ii nimiceste acel caracter esential care este opozitie, sfasiere si divort.""Absurdul, care este starea metafizica a omului constient, nu duce la Dumnezeu.""A cauta ceea ce e adevarat nu inseamna a cauta ceea ce ai dori sa gasesti. Daca, pentru a scapa de intrebarea inspaimantata: "Ce-i oare viata?", trebuie, la fel ca magarul, sa te hranesti cu trandafirii iluziei, spiritul absurd, decat sa se resemneze la minciuna, prefera sa adopte fara sa ezite raspunsul lui Kierkegaard: "disperare". La urma urmei, un suflet hotarat o va scoate la capat chiar si asa.""Tema irationalului, asa cum este ea conceputa de existentialisti, este aceea a ratiunii care se intuneca si se elibereaza negandu-se. Absurdul, in schimb, e ratiunea lucida care-si constata limitele.""Pana acum, important era sa stim daca viata, pentru a fi traita, trebuie sa aiba un sens. Acum, dimpotriva, apare limpede ca ea va fi cu atat mai bine traita, cu cat nu va avea nici un sens.""Contrariul sinucigasului este condamnatul la moarte.""Nu exista spectacol mai frumos decat cel al inteligentei in lupta cu o realitate care o depaseste. Spectacolul orgoliului uman este inegalabil. Toate incercarile de a-l deprecia raman zadarnice. Aceasta disciplina pe care spiritul si-o dicteaza siesi, aceasta vointa pe care singur si-a faurit-o, aceasta confruntare are in ea ceva puternic si ciudat. A saraci o realitate a carei inumanitate face maretia omului inseamna a-l saraci si pe aceasta. Inteleg atunci de ce doctrinele care-mi explica totul, in acelasi timp ma slabesc. Ele ma descarca de povara propriei vieti, pe care totusi trebuie s-o port singur."
Doamna in rosu pe fundal cenusiu- Miguel Delibes
"Ea radea. "Daca faci din schiopatat o problema mentala, ai sa ajungi sa-ti rupi si celalalt picior."""Lumea vrea sa-l dispretuiasca, dar nu poate; e prea important.""Cand cineva de neinlocuit te paraseste, te uiti inauntrul tau si nu afli altceva decat banalitate, fiindca noi, cei in viata, in comparatie cu cei morti, suntem ingrozitor de banali.""De ani de zile nu mai dorm; imi pierd doar cunostinta.""In primele luni de casnicie, ori de cate ori ne certam, isi lega un fir de ata la degetul mic ca sa nu uite ca eram certati. Apoi uita de el; ajunsese sa uite chiar si motivul pentru care si-l legase.""Femeile ca Ana n-au dreptul sa imbatraneasca." [...] "Daca moartea este inevitabila, nu este oare mai bine asa?"
Sunday, October 23, 2011
Zbor deasupra unui cuib de cuci- Ken Kesey
"Capul lui are doua crestaturi mari, acolo unde cel care-o asistase pe mama lui la nastere ii ciupise teasta incercand sa-l traga afara. Pete aruncase mai intai o privire afara, zarind toate sculele din sala de nastere, care-l asteptau, si a priceput cam in ce lume urma sa se nasca, asa ca s-a apucat zdravan de tot ce-i era la indemana acolo inauntru sa scape de nastere."
"- Intelegeti, eu n-am ce sa mai fac, ce sa mai fac- nu-ntelegeti. M-am nascut mort. Nu ca voi. Voi nu va nascurati morti."
"...iar dac-as fi atat de natang sa le povestesc cuiva, mi-ar zice: "Tampitule, n-a fost decat un cosmar; nu exista lucruri asa de smintite ca o hala uriasa a masinilor in pantecul unui stavilar unde oamenii sunt ciopartiti de lucratori-roboti."
Dar daca nu exista, cum poate omul sa le vada?"
"Poate ca nu pricepea de ce nu eram in stare sa radem, dar stia prea bine ca nimeni nu-i cu adevarat tare pana ce n-ajunge sa vada si latura hazlie a lucrurilor."
Saturday, October 1, 2011
Iubita mea, Sputnik- Haruki Murakami
"La urma urmei, Pamantul nu se invarte cu atata truda in jurul Soarelui numai pentru a-i face pe oameni sa zambeasca fericiti.""- E usor de zis cand e vorba de altcineva, a replicat Sumire. Tu n-ai fumat in viata ta o tigara.- Daca n-am putea vorbi despre altii, am trai intr-o lume foarte sumbra, nu crezi?""Nu sunt decat una dintre fetele cu minte putina de care lumea se impiedica la tot pasul si nu fac decat sa umblu cu incapatanare dupa niste vise care n-au sa devina niciodata realitate.""Orice motiv care explica totul cu atata usurinta e de fapt o capcana. Vorbesc din experienta. Cineva spunea o data ca daca exista un lucru care poate fi explicat intr-o singura carte, atunci nu merita explicat.""Ca sa pot merge in aceeasi directie cu Miu, trebuie sa fiu mai usoara. Chiar si actul fundamental al gandirii este acum o povara pentru mine. Cred ca asa se explica lucrurile.""[...] oamenii trebuie sa aleaga o strategie potrivita atunci cand incearca sa impace lucrurile pe care (cred ca) le stiu cu cele pe care nu le stiu. Aceasta strategie este- da, ati ghicit- ganditul. [...] Ce-ar trebui sa faca oamenii ca sa evite coliziunea, dar fara sa gandeasca? [...] C'est simple: oamenii trebuie sa viseze.""Se spune ca a introduce intr-un roman vise (fie ele reale sau nascocite) este o incercare periculoasa si ca putini sunt acei romancieri de geniu care reusesc sa reconstruiasca irationalitatea viselor prin rationalitatea cuvintelor.""Am inchis ochii si mi-am incordat auzul, gandindu-ma la urmasii satelitului Sputnik, ce strabat si acum spatiul, legati de Pamant numai prin gravitatie. Suflete singuratice intr-o inchisoare de metal, se intalnesc in bezna infinita a spatiului, trec unul pe langa celalalt si se despart pentru totdeauna, fara vorbe, fara promisiuni."
Tuesday, September 27, 2011
con-test
Yeeey, another World of Books giveaway. E primul giveaway la care particip si vreau Vagabonzii Dharma de Jack Kerouac. Cartea mi-a fost recomandata acum ceva timp si de atunci Jack Kerouac a inceput sa apara prin diverse locuri cum ar fi dashboard-ul tumblr-ului meu sau in alte carti pe care le citesc, deci trebuie sa vad ce e cu el. Cred ca o sa cumpar cartea, candva, dar castigatul ei ar fi muuult mai rezonabil.
Wednesday, August 31, 2011
Nirvana- Tehnici de meditatie

Am imprumutat-o de la biblioteca pentru ca eram in cautare de carti despre budism, iar ea parea potrivita. Nu e un ghid practic, cum ar putea suna, ci pur si simplu informatie; tehnicile de meditatie nu pot fi practicate cum trebuie singur, oricum, si asta e ceea ce spune si cartea. O sa scriu aici cateva lucruri de baza despre ce am aflat. Ca sa nu uit.
"Am inteles samsara si nirvana ca fiind stari dependente si relative si ca Universala Cauza este Mintea, care este distincta de ideile de Interes si Partialitate. Aceasta cauza universala, directionata pe calea egoismului, duce in samsara; pe cand daca este directionata pe calea altruismului, duce in Nirvana. Am fost perfect convins ca sursa reala atat pentru samsara cat si pentru nirvana este Vacuitatea."Milarepa"Obisnuinta de a nu avea dorinte si atasamente este necesara daca vrei sa fii liber de piedici.""Trebuie stiut ca toate fenomenele vizibile fiind iluzorii, sunt ireale.""Trebuie stiut ca efectul actiunilor trecute, de unde vine toata suferinta, este inevitabil.""Trebuie stiut ca durerea, fiind un mojloc de a te convinge de necesitatea unei vieti daruite Invataturii, este un guru.""Pentru o inteligenta obisnuita, cel mai bun sfat este de a privi toate lucrurile ca vazute in vis sau produse prin magia Invatatorului."Calea Suprema a Discipolului, Dvagpo-Lharje
Buddha (Siddharta Gautama) s-a nascut in 563 i.Hr. intr-o regiune din Nepalul de astazi.
Dupa ce a atins Iluminarea (Nirvana), si-a explicat doctrina prin cele patru nobile adevaruri:
1. Toata lumea sufera, ca urmare a contactului cu oricare dintre cele cinci Skandha (componente ale eului: forma, senzatiile/perceptiile, conceptiile/notiunile,tendintele mentalului/creatiile imaginatiei, constiinta).
2.Originea raului (a suferintei) este dorinta insotita de placere si de activitate.
3. Incetarea raului se poate realiza prin incetarea totala a dorintei.
4. Calea nobila duce la incetarea dorintei: vedere, vorbire, actiune, mod de viata, efort, vointa, atentie, meditatie corect/a.
In budism, Iluminarea inseamna realizarea vacuitatii eului care, la fel ca intreaga lume inconjuratoare, este o iluzie. Idealul budismului este iesirea din sirul de reincarnari (Samsara) si intrarea in inexistenta, in eternitate (Nirvana).
De-a lungul timpului, au existat mai multe cai pentru atingerea acestei stari. Cartea prezinta patru dintre ele: Hinayana (Calea cea mica), Mahayana (Calea cea mare), Vajrayana (Calea de diamant) si budismul Zen (Ch'an).
1. Hinayana este calea prin care se urmareste propria desavarsire, atingerea iluminarii in scopuri strict personale.
2. Mahayana se bazeaza pe doua idei: cea de Bodhisattva, care reprezinta idealul de altruism si sustine Nirvana ca salvare pentru toti oamenii, nu doar pentru sine (Bodhisattva se numesc si cei cale aleg aceasta cale si care se dedica iluminarii celorlalti) si vacuitatea fenomenelor.
3. Vajrayana, unde se presupune ca suntem mai strans legati de corpul nostru decat in secolele trecute si, deci, ca efortul pe care trebuie sa il facem pentru a ne detasa de lucruri este si el mai mare. Calea se bazeaza pe tantrism.
4. Budismul Zen implica descoperirea puritatii fundamentale a propriului spirit prin iluminare spontana care difera de la persoana la persoana si nu printr-o invatatura si prin tehnici exacte.
"Puritatea altor invataturi este impuritate pentru tine. In realitate, nu recunoaste nici un lucru ca pur sau impur."Cele o suta douasprezece cai ale meditatiei, C.M. Chen
Exemplu de iluminare:
- Care este metoda Eliberarii? intreba Tao-hsin.
- Dar cine te inlantuie? intreba Seng-ts'an.
- Nimeni nu ma inlantuie.
- Atunci de ce cauti Eliberarea?
In acest moment, Tao-hsin se trezi.
Monday, August 22, 2011
Zidul- Jean-Paul Sartre
"[...] luam totul in serios, ca si cand as fi fost nemuritor."
"In starea in care ma aflam, daca cineva ar fi venit sa ma anunte ca ma pot intoarce acasa linistit, ca scapasem cu viata, chestia asta m-ar fi lasat rece: sa astepti cateva ore sau cativa ani e totuna cand ai pierdut iluzia ca esti etern."
"Dar nu pentru asta acceptam sa mor in locul lui; viata lui nu avea mai multa importanta decat a mea; nicio viata nu avea importanta. Un om va fi proptit de un zid si se va trage in el pana ce va crapa: ca e vorba despre mine sau despre Gris, sau despre altul e totuna."
"[...] eram o fiinta care apartinea aceleiasi specii ca si revolverele, explozivele, bombele. Si eu, intr-o zi, la capatul intunecatei mele vieti, voi exploda si voi lumina pamantul, flacara violenta si scurta, ca o strafulgerare de magneziu."
"Si cand te gandesti ca asta e viata, ca pentru asta ne imbracam si ne spalam, si ne facem frumoase, si toate romanele despre asta se scriu, si la asta se tot gandeste omul, si pana la urma uite ce iese, te duci intr-o camera cu un tip care mai-mai sa te striveasca si care pana la urma te manjeste pe burta."
"Pe cand se uita insa la argintarie, se gandea ca se uita la argintarie, iar in spatele privirii sale palpita o usoara ceata vie. [...] I se parea ca e un norisor capricios si instabil, mereu acelasi, si totusi mereu altul, cu niste margini care se tot topeau in aer. "Ma intreb de ce oi fi existand?" "
Subscribe to:
Posts (Atom)