Caderea- Albert Camus

"Cand ai meditat vreme indelungata asupra omului, fie obligat de meserie, fie din vocatie, ti se intampla uneori sa te simti cuprins de-o adevarata nostalgie pentru primate. Caci ele, cel putin, n-au ganduri ascunse."

"Intotdeauna am fost de parere ca doua sunt patimile de care sufera concetatenii nostri: ideile si desfraul."

"Ma bucuram de propria mea fire, si noi stim cu totii ca asta-i fericirea adevarata, desi, pentru a ne linisti reciproc, ne prefacem uneori a osandi aceasta placere sub numele de egoism."

"Dar stiti de ce suntem intotdeauna mai drepti si mai generosi cu mortii? Pentru o pricina foarte simpla! Nu le mai suntem datori cu nimic."

"Se plictisea, asta era totul, se plictisea, ca majoritatea oamenilor. De aceea isi faurise cu buna stiinta o viata plina de complicatii si drame. Fiecare vrea neaparat sa i se intample ceva: asa se explica cele mai multe dintre legamintele omenesti. Fiecare vrea sa i se intample ceva, chiar daca acel ceva inseamna servitute fara dragoste, razboi sau moarte. Traiasca, asadar, inmormantarile."

"Daca hotii si codosii ar fi mereu si pretutindeni condamnati, oamenii cinstiti s-ar crede cu totii si intotdeauna nevinovati, draga domnule. Si, dupa parerea mea, tocmai asta nu trebuie sa se intample. Altminteri, am avea de ce rade."

"Esential e sa e sa te poti infuria fara ca celalalt sa aiba dreptul sa-ti raspunda. "Un copil nu-i raspunde tatalui sau!"- cunoasteti formula. Intr-un sens e o formula ciudata. Cui i-ai putea raspunde in lumea asta daca nu celui pe care-l iubesti?"

"Trebuie totusi ca cineva sa aiba ultimul cuvant. Altminteri oricarui argument i se poate opune un altul si discutia nu s-ar mai termina niciodata. Puterea, dimpotriva, le rezolva pe toate."

"Tocmai pentru ca nu eram romantic, dadeam firilor romantioase cele mai temeinice pricini de visare. Caci prietenele noastre seamana toate intr-o anume privinta cu Bonaparte: isi inchipuie ca vor castiga batalia pe care toata lumea a pierdut-o."

"Cum stiu ca n-am prieteni? E cat se poate de simplu: am descoperit ca n-am prieteni in ziua in care m-am gandit sa ma omor spre a le juca o farsa zdravana, spre a-i pedepsi, intr-un anume sens. Dar m-am pomenit ca n-aveam pe cine pedepsi. Cativa ar fi fost surprinsi; dar nimeni nu s-ar fi simtit pedepsit."

"Numai propria-ti moarte ii convinge pe oameni de temeinicia motivelor tale, de sinceritatea ta, de adancimea suferintei tale. Atata vreme cat traiesti, cazul tau e indoielnic, n-ai dreptul decat la scepticismul lor. [...] Ca sa nu mai fii indoielnic, trebuie sa nu mai fii, pur si simplu."

"Important este sa te strecori si, mai cu seama, sa eviti judecata. N-am spus sa eviti pedeapsa. Caci pedeapsa fara judecata se indura mai usor."

"Ne incredintam rare ori tainele celor mai buni decat noi. Pe acestia am vrea sa-i ocolim. Mai degraba le spunem ce avem pe suflet celor ce ne seamana si care ne impartasesc slabiciunile. Noi nu dorim decat sa fim deplansi si incurajati sa mergem pe drumul pe care am apucat. In fond, am vrea sa nu mai fim vinovati si sa nu ne mai dam osteneala de a ne purifica. Nu avem nici destul cinism, nici destula virtute. Ne lipseste atat energia binelui cat si cea a raului."

"Nimeni, niciodata, nu va mai cunoaste adevarul in acea privinta, de vreme ce singurul care-l cunostea era tocmai mortul, care luase taina cu el in mormant. Aceasta ucidere absoluta a unui adevar imi dadea ameteli."

"Ma saturasem de stima lor, de vreme ce nu era generala, si cum ar fi putut fi generala, de vreme ce eu n-o puteam impartasi?"

"In desfrau nu te posezi decat pe tine insuti; iata de ce ramane indeletnicirea preferata a celor ce se iubesc pe ei insisi mai presus de orice."

"Nu-i nevoie de Dumnezeu nici pentru a crea vinovatia, nici pentru a pedepsi. Semenii nostri, ajutati de noi insine, ne sunt de ajuns. Vorbeati de Judecata de Apoi. Ingaduiti-mi sa rad cu respect. O astept fara teama. Caci am cunoscut lucrul cel mai rau: judecata oamenilor. Pentru ei nu exista circumstante atenuante si chiar in buna intentie vad o crima."

"La capatul oricarei libertati se afla o sentinta; iata de ce libertatea e o povara prea apasatoare,mai cu seama cand ai febra, sau cand esti nefericit, sau cand nu iubesti pe nimeni. Ah! dragul meu, pentru cine e singur, fara Dumnezeu si fara stapan, povara zilelor e ingrozitoare. Iata de ce trebuie sa ne alegem un stapan, Dumnezeu nemaifiind la moda. Cuvantul acesta, de altminteri, nu mai are niciun sens; nu merita, rostindu-l, sa risti sa-i scandalizezi pe cei din jur. Uitati-va la moralistii nostri, atat de seriosi, care-si iubesc atat de mult semenii; nimic nu-i deosebeste, in fond, de crestini, in afara de faptul ca nu predica in biserici."

"Rostiti cuvintele care, de ani de zile, rasuna neincetat in noptile mele, si pe care le voi spune, in sfarsit, prin gura dumneavoastra:"O, tanara fata, arunca-te inca o data in apa ca sa-mi dai inca o data putinta sa te salvez, pe tine si pe mine!" Inca o data... ce imprudenta! Sa presupunem, iubite maestre, ca ruga noastra s-ar implini. Ar trebui sa trecem la fapte. Brr...! Apa e atat de rece! Dar sa nu ne nelinistim! Acum e prea tarziu, va fi intotdeauna prea tarziu. Din fericire!"