Scrisori catre un tanar romancier- Mario Vargas Llosa

"Intr-o conferinta de-a mea din tinerete am incercat sa explic acest mecanism zicand ca este un striptease invers. A scrie romane ar fi echivalent cu ce face profesionista care, in fata publicului, isi scoate treptat hainele si isi arata pana la urma trupul gol. Or, romancierul ar putea repeta operatia, dar pe dos. In decursul elaborarii romanului, el si-ar imbraca, disimulandu-si actiunea sub nenumarate haine froase si multicolore tesute de imaginatia sa, acea goliciune initiala, punctul de plecare al spectacolului. Acest proces este atat de complex, incat [...] nici macar autorul nu mai e in stare sa identifice in produsul finit acele imagini depozitate in memoria lui- impuse de viata- care i-au declansat fantezia."

"Romancierul nu-si alege temele, este ales de ele. Daca scrie despre anumite chestiuni, e pentru ca i s-au intamplat anumite lucruri."

"Romancier autentic este acela care asculta docil de comandamentele pe care i le impune viata, scriind despre aceste teme si evitandu-le pe cele care nu se nasc intim din propria experienta si nu-i parvin la constiinta cu un caracter de necesitate."

"Aceasta situare in raspar cu realitatea, aceasta nepotrivire care este secreta ratiune de a fi a literaturii, face ca tocmai ea sa ne ofere o marturie unica asupra unei epoci date. Viata descrisa de fictiuni nu este niciodata cea traita realmente de cei care le-au inventat, le-au scris, le-au citit si le-au laudat, ci una fictiva, pe care au trebuit s-o creeze artificial fiindca n-o puteau trai in realitate. [...] Altfel spus, fictiunea este o minciuna care tainuieste un adeva adanc; ea e viata care n-a fost, cea pe care barbatii si femeile unei epoci date au vrut si n-au putut s-o aiba, asa ca au fost nevoiti s-o inventeze. Ea nu este zugravirea fatisa a Istoriei, ci mai degraba partea goala de dinauntru, reversul mastii, ne-intamplarea care tocmai de aceea a trebui sa fie creata de imaginatie si de cuvinte."