Monday, August 22, 2011

Zidul- Jean-Paul Sartre

"[...] luam totul in serios, ca si cand as fi fost nemuritor."

"In starea in care ma aflam, daca cineva ar fi venit sa ma anunte ca ma pot intoarce acasa linistit, ca scapasem cu viata, chestia asta m-ar fi lasat rece: sa astepti cateva ore sau cativa ani e totuna cand ai pierdut iluzia ca esti etern."

"Dar nu pentru asta acceptam sa mor in locul lui; viata lui nu avea mai multa importanta decat a mea; nicio viata nu avea importanta. Un om va fi proptit de un zid si se va trage in el pana ce va crapa: ca e vorba despre mine sau despre Gris, sau despre altul e totuna."

"[...] eram o fiinta care apartinea aceleiasi specii ca si revolverele, explozivele, bombele. Si eu, intr-o zi, la capatul intunecatei mele vieti, voi exploda si voi lumina pamantul, flacara violenta si scurta, ca o strafulgerare de magneziu."

"Si cand te gandesti ca asta e viata, ca pentru asta ne imbracam si ne spalam, si ne facem frumoase, si toate romanele despre asta se scriu, si la asta se tot gandeste omul, si pana la urma uite ce iese, te duci intr-o camera cu un tip care mai-mai sa te striveasca si care pana la urma te manjeste pe burta."

"Pe cand se uita insa la argintarie, se gandea ca se uita la argintarie, iar in spatele privirii sale palpita o usoara ceata vie. [...] I se parea ca e un norisor capricios si instabil, mereu acelasi, si totusi mereu altul, cu niste margini care se tot topeau in aer. "Ma intreb de ce oi fi existand?" "

No comments:

Post a Comment