John Fowles- Colectionarul

"Felul cum vorbim de tachism si cubism si de ismul asta si de ismul celalalt si toate cuvintele lungi pe care le folosim, bulgari mari de cuvinte si expresii. Totul pentru a ascunde faptul ca stii sau nu stii de fapt sa pictezi."

"Simt si eu tristetea vietii lui, oribil. Si a vietii nenorocitelor lui de matusa si verisoara si a rudelor din Australia. Apasarea grea, mohorata, fara speranta a acestei existente. Ca desenele acelea ale lui Henry Moore cu oameni in metrou in timpul razboiului. Oameni care nicicand nu vor intelege, nu vor simti, nu vor dansa, nu vor desena, nu vor plange ascultand muzica, nu vor simti lumea, nici vantul de vest. Care nu vor exista in realitate.
Doar doua cuvinte spuse inevitabil. Te iubesc.
Cu totul fara speranta. A spus-o ca si cum ar fi zis: "Am cancer." "

"Promiscuitatea lui [GP] e creativa. Vitala. Chiar daca te face sa suferi. Creeaza in jurul lui dragoste si viata si emotie; traieste, cei pe care ii iubeste si-l amintesc."