Mircea Eliade- Romanul adolescentului miop

"Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase, si lasat iar in suflet, si iarasi inaltat. Si nu stiu nimic altceva, si nimic nu inteleg."

"De acum va trebui sa muncesc mult, sa muncesc fara odihna, sa-mi istovesc crunt anii tineretii. Si nu pot munci. Ma lovesc, imi musc buzele si nu pot munci..."

"Dar aceasta nu trebuie sa ma indurereze. Eu am sa raman mereu tot mai singur. Nu e bine asa? Si nu am vrut chiar eu aceasta? Si erau atatea ganduri, si simteam atat in suflet, si nu aveam cui sa i le destainuiesc. Atunci poate sufeream mult, dar eu imi spuneam ca nu sufar, ci ca aceasta e fericirea: singuratatea."