Vladimir Nabokov- Lolita

Cartea asta e dovada faptului ca modul cum scrii e la fel de important (poate chiar mai important) decat despre ce scrii. Naratorul e un tip obsedat si putin bolnav mintal, dar il salveaza faptul ca e un scriitor talentat, ceea ce face cartea sa fie foarte placuta. Ca si cum ai citi doar de dragul de a citi, de a trece prin bogatia aia de cuvinte, ignorand continutul. Cand am inceput cartea, am avut impresia ca asta ma va deranja- prea multe cuvinte, propozitii prea lungi, o, Doamne, prea multe detalii. Dar pe parcurs, am inceput sa trec repede peste detaliile care nu ma interesau (nu sarind peste ele, nu suport sa trec peste pasaje, ci parcurgandu-le repede-repede) si sa ma concentrez pe actiune si pe atmosfera generala pe care o creaza cartea, care a fost foarte placuta.
H.H., naratorul (si personajul) , a inceput sa ma dezguste abia la sfarsitul cartii. Probabil pentru ca nu ma gandisem prea mult la faptul ca i-a distrus viata Lolitei si ca ea nu ar fi fost dispusa, poate, sa se culce cu el in fiecare noapte. Abia la sfarsit, cand incepuse sa fie cuprins de regrete, a povestit cum plangea ea noaptea atunci cand el vroia sa inceapa din nou, si suporta. Pana atunci nu pomenise nimic de asta, poate incercand sa se absolve de vina in fata cititorului- dar ar fi trebuit sa imi imaginez. Cum ar fi putut sa ii placa ei viata pe care o ducea cu el? Totusi, nu asta m-a dezgustat cel mai mult, ci partea de dupa ce incepe sa regrete, cand se intalneste cu ea care e casatorita cu altul. Si planuieste sa il ucida pe cel care o i-o rapise cu trei ani in urma, cel despre care ea ii spune ca a fost singurul pe care l-a iubit cu adevarat. Merge acasa la el si il gaseste abia trezit, probabil beat, fara nici o aparare, iar tipul ramane calm si detasat pe tot parcursul discutiei, fara sa dea semne de teama si la sfarsit ajunge chiar sa il roage pe H.H. sa nu il ucida. Iar fraierul il ucide. Daca nu s-ar fi intamplat asta, probabil nu l-as uri, dar acum o fac. Un personaj pe care il urasc, dar care e foarte bine conturat de un autor care pune pe hartie incredibil de multe cuvinte si care ma face sa il invidiez pentru asta.